Am crescut într-o familie pe jumătate cu frica lui Dumnezeu, pe jumătate cu indiferență față de Dumnezeu. Mama, învățătoare, merge în fiecare duminică dimineața la biserică și este o enoriașă respectabilă. Tata, profesor, preferă să citeasca ziarul în fiecare duminică dimineața. În copilărie și adolescență am fost expusă învățăturii religioase, așa cum am fost expusă și știintei. Ele nu se excludeau, nu se contraziceau și nu părea că își doresc vreun conflict. Pe la 30 de ani, dupa ce m-am informat și despre alte religii, am decis de una singură în ce să cred: în binele absolut. Dumnezeul meu nu este acel bărbos de pe icoane, Dumnezeul meu este non violența, bunătatea, echilibrul și bunăvoința.
Când eram în scoala generală, au apărut primele ore de religie din învățământul românesc. În prima dintre ele m-au învățat să-l urăsc pe Darwin, care era un mare nenorocit după cum credea cel care ne preda. În a doua să îmi fie frică de iad în care sigur voi arde la foc mocnit dacă greșesc. În cea de-a treia să cred cu tărie că vindecarea și bunăstarea vin negreșit doar prin rugăciune.
Așa am înțeles că influența Bisericii Ortodoxe Române este imensă. Pornește din școli, biserici și curțile lor cu difuzoare, se întinde prin propriile canale TV și radio și a luat o formă de caracatiță socială prin ceea ce eu aș numi “efectul moaștelor”. Fără urmă de discernământ, oamenii stau în frig la cozi de kilometri ca să pupe niste relicve așa zis aducătoare de fericire și sănătate. Credincioșii sunt în stare să creadă și să cumpere orice vinde Biserica, de la lumânări până la promisa nemurire. Ca om care-și consultă întotdeauna rațiunea, recunosc, sunt impresionată de puterea acestei Instituții.
Ajunși aici, vreau să fac o cuvenită precizare. Cred ca există preoți cu har, preoți care știu să vorbească și să-i învețe de bine pe oamenii care le intră în parohie și care aplică în viața de zi cu zi ce predică altora. Dar, pe de altă parte, sunt revoltată de faptul că Biserica nu plătește taxe și impozite, ba mai mult, este într-o veșnică campanie de strângere de fonduri de la cei mai săraci și mai oropsiți. Biserica s-a transformat în acest magazin unde nu ai voie să intri decât dacă ai bani la tine. Totul costă: înmormântări, botezuri, acatiste și chiar pupicul de pe mâna popii.
Mă dezgustă proiectul Catedrala Mântuirii Neamului. Într-una dintre cele mai sărace țări din Europa, Guvernul alocă un buget de neam prost pentru o construcție inutilă. Veți spune că toate catedralele pe care le admirăm în vest au fost construite acum 300-400 de ani pe spinarea săracilor. Da, e adevărat, chiar și acum, în 2015, Biserica poate construi orice catedrală vrea ea pe spinarea enoriașilor care își dau banii și acordul. Dar nu accept ca Biserica să-și construiască templul pe banii mei dați statului sub formă de taxe si impozite. Nu este acceptabil ca Guvernul României să aloce zeci de milioane de euro în schimbul susținerii bisericii atunci când vine vorba de campanii electorale, asta în timp ce spune că nu are bani când vine vorba de medicamente și salarii pentru medici și profesori.
Tabloul pe care și l-a pictat Biserica Ortodoxă Română în conștiința mea a fost completat de următoarea știre: “Mitropolia lui ÎPS Teofan a trecut la faza pe amendat turiştii: a pus lacăt pe traseul montan „300 de scări”, din Slănic Moldova, şi ameninţă cu amenzi uriaşe”. După ce și-a luat înapoi cu japca mii de hectare de pădure pe care a început să le defrișeze ca să vândă lemnul, Biserica dă amenzi turiștilor care le “încalcă proprietatea”. Dincolo de faptul ca e ilegal, unde este umanitatea și bunătatea recitată de acești popi în fiecare duminică, în timp ce enoriașii mai cotizează ceva la cutioaia milei?
Și stau să ma intreb și vă întreb și pe voi: ce face mai exact biserica pentru oameni? Care mai e rolul ei? În afară de a face bani și a construi o clădire uriașă pe banii mei. Biserica nu trebuia să fie acea Instituție care oferă sprijin și ajutor? Oriunde mergi în România și dorești să intri într-o biserică, sigur găsești una pe orice rază de 4-5 km. Judecând după rolul inițial atribuit acestei instituții, în fața bisericii nu ar trebui să se găsească cerșetori flămânzi care te trag de mânecă și-ți bagă mâna în buzunar, ei ar trebui să fie înăuntru, hrăniți și îngrijiți.
Câte cantine pentru săraci a construit Biserica Ortodoxă Română? Un număr infim aș zice, comparând cu ce ia. În câte campanii umanitare s-a implicat? Prea puține pentru o instituție care a acaparat România. Câți oameni a salvat de la inaniție, frig și boli? Păi, și atunci, de ce văd atâta nefericire pe orice stradă din România, mame și copii care cerșesc, bătrâni care stau la semafoare și spală parbrize pentru 50 de bani, unde sunt popii ăia care mă învață că dar din dar se face rai? Darul lor unde este?
Cred că în România rurală mai există încă puțini preoți care nu și-au uitat rostul. Ca pe vremea bunicilor mei, ei sunt pentru săteni și învățători, și farmaciști, și martori tăcuți. Dar ce ne facem cu Mitropoliții și Prea Fericiții de la oraș care apar la slujba de duminică drapați în aur și menționând nume de politicieni întru izbăvire, în timp ce o babă singură și disperată de săracie le pupă mâna tânjind după puțină alinare?
Eu refuz să ignor fenomenul Biserica Ortodoxă Română. Care s-a îndepărtat total de ce ar fi trebuit să fie: ajutor și îndrumare pentru oameni. Vorbesc de epoca modernă, când avem drepturile omului și o grămadă de legi care protejează individul, nu de rolul bisericii din evul mediu. Nu am nevoie de nimeni să îmi spună că înaintea binelui trece banul.
Photo Credits: Dreamstime
4 Comments
Nu mai ştiu cine spunea că “religia a apărut când primul excroc a întâlnit primul fraier” … iar “credința reprezintă o cârjă pentru cei slabi pentru a se ajuta să se târască prin viața asta” …
Indiferent de concepte morale sau religioase, de bine şi rău, de alegeri sau renunțări, viața e o luptă unde “fat beats skinny”… dar o persoană educată şi cerebrală poate face față tuturor provocărilor existențiale şi fără acceptarea acestor obiceiuri tribale, gen credință ş.a.m.d. La naiba, trimitem sonde spațiale dincolo de atmosferă dar avem o constituție sufletească de pitecantropi … ne închinăm la idoli falşi, indiferent cum îi numim şi uităm că omul şi-a creat deitatea prin exteriorizarea a ceea ce este mai bun în el … şi apoi s-a privit ca fiind ceva rău, slab şi nevrednic … Iubire,admirație şi apreciere pentru cine merita,compasiune şi milă, mai puțin, restul, un talion la pătrat, adică ochi pentru dinte!
În rest, numai de bine!
Probabil dvs va inchinati la idoli falsi noi ne inchinam Domnului si mantuitorului Iisus Hristos si ceea ce sustineti dvs sunt aberatii. Faptul ca stiinta va permite sa observati elementele creatiei nu neaga existenta creatorului. Dvs amintiti de asa zisele progrese precum trimiterea sondelor in spatiu pe de alta parte societatea omoara legal fiinte nevinovate inainte de a se naste, inainte sa poate spune ‘mama’ aveti sufletul intunecat si nici nu vreti sa stiti de invataturile lui Hristos. De-aia iadul si chinurile vesnice sunt pedepse juste. Findca nu interveniti deloc, sunteti nepasator la faptul ca sunt suflete nevinovate ucise, copilasi in dezvoltare voi nu vreti sa stiti. Da e curios cum vreti sa-i faceti sa piara pe cei puternici care au luptat sau lupta cu patimile sa para inferiori celor care-si dau drumul si fac toate spurcaciunile, n-au infranare ma intreb care merita mai multa admiratie, cine e cel slab pana la urma?
Big like !
Articolul asta spune lucrurilor pe nume – unii oameni au reusit sa transforme cu succes ceva ce ar fi trebuit sa fie emonamente spiritual in ceva complet material. Avantajele materiale palpabile sunt evident preferate celor promise dupa moarte.
[…] 13. Binele este singurul Dumnezeu al omului liber […]