Foto Credits: Dragoş Boldea.

O placi sau nu o placi pe Lorena, femeia este o voce. Este cultă, curajoasă și a dracu’. Nu ezită să pună pe tapet subiecte tabu și promovează cultura. Lorena e ceva rar în peisajul de feministe de carton și tonți conectati la poptămășime, care aplaudă ca focile știri cu citate din Osho. De asta Lorena trebuie cunoscută, asta pentru cei care nu o știți deja, și promovată. Că e greu să scrii cărți când la modă sunt literele pe unghii din acril.

1. Lorena, care a fost cea mai imbecilă întrebare pe care ai primit-o vreodată de la un intervievator? Asta ca să nu îmi iau block chiar de la începutul interviului? 🙂

Era un băieţaş care încerca foarte tare să pară mucho macho şi care credea în idioţenia aia pe care o propagă neo-nazi, ăăă, pardon, neo-masculiniştii, că femeile sunt valoroase numai până la apariţia primului rid. A întrebat ceva de genul: Vestitul PLM – am uitat cine – a afirmat că toate femeile ar trebui să moară la 25 de ani. Ţi se pare un compliment sau o insultă? Mie mi se părea un compliment la adresa mă-sii.

2. Hahha da, pe ăștia la mamele lor îi trimit și eu. Bun. Spune-mi te rog cum dracu’ nu obosești. În era în care sunt promovate proastele crăcănate pe canapele la Capatos și Măruță, ție îți arde de scris cărți. De unde îți iei energia?

Din bogăţia şi complexitatea materialului de studiu pe care-l oferă România zilelor noastre. :))) Eu sunt o rockeriţă. Rockul a apărut ca o mişcare de protest împotriva stupizeniei cotidiene. Mă simt foarte în elementul meu într-o lume care promovează prostia cu zorzoane.

Foto Credits: Adrian Stoicoviciu

3. Eu te urmăresc cu drag și cu invidie, recunosc. Iei interviuri cu artiști, scrii despre teatru, abordezi subiecte grele. Ți-a venit vreodată să renunți? Pentru că într-o lume a perfectelor și a perfecților, nimeni nu vorbește despre eșec.

O, dar eu sunt sora bună a eşecului, pe toate planurile. Fiecare victorie a mea este precedată de minimum 1000 de eşecuri. (Sau, dacă pluralul piţiponcesc e “succesuri”, probabil ar trebui să scriu “eşece”. :))) ). Numai că pe mine eşecul mă ambiţionează. Eşecul e unul dintre cei mai buni profesori ai unui om. Te învaţă că e loc de mai bine.

Foto Credits: Amalia Savinescu

4. Te pregătești să pleci într-un turneu de promovare a ultimei tale cărți. Unde pleci, Lorena, și mai precis vreau să știu: pe Pulică cui îl lași?

Pe Pulică îl las în editură. Şi aici e o poveste. Băiatul respectiv a acceptat să-l ia din ce am crezut eu că e strictă politeţe şi, ca să nu-l împovărez, am sunat-o pe mama că-l trimit pe Pulică acasă, la Sfântu Gheorghe, care e penultima staţie a turneului meu. Dar exact după ce am stabilit asta, am postat o imagine cu Pulică şi primul comentator a fost exact băiatul: “Abia îl aştept!” Atunci m-am prins ce gafă monumentală făcusem şi am mai sunat-o o dată pe mama să-i spun că nu, Pulică nu vine la Sfântu Gheorghe. E dorit, nu tolerat.
Acum, hai să-ţi zic de turneu: va dura în jur de trei săptămâni şi va acoperi oraşele Sibiu, Alba, Deva, Timişoara, Lugoj, Reşiţa, Arad, Oradea, Satu Mare, Baia Mare, Cluj, Bistriţa, Târgu Mureş, Braşov, Ploieşti, Sfântu Gheorghe şi cu finalizare la Bucureşti. Detalii legate de spaţii, zile şi ore AICI.

Ce e interesant e că nu va fi acelaşi eveniment peste tot, ci vor fi evenimente radical diferite, pentru că destinaţia şi invitaţii vor fi din domenii radical diferite: oameni de teatru, muzicieni, scriitori, bloggeri, jurnalişti, oameni de afaceri. Dacă cineva ia o maşină şi vine după noi, va asista la 18 evenimente care nu vor semăna câtuşi de puţin unele cu altele.

5.  Eu nu am mai auzit de vreun turneu de promovare a unei cărți. Cine îl susține?

E unul dintre primele turnee ale unei cărţi. Nu ştiu dacă e chiar primul, dar în orice caz, e primul susţinut integral de cititorii unui autor, prin crowdfunding. Şi pentru că în literatură nu există reţeaua coerentă de impresari şi organizatori care există în businessurile performative de tradiţie, a implicat muncă pe brânci şi tone de telefoane, să găsim în fiecare oraş oamenii care au trecut de Eminescu în manualul de română şi care au fost dispuşi să dea o şansă unui proiect literar contemporan. În unele oraşe, e doar o ceainărie sau un pub. În altele, cum sunt Târgu Mureş şi Sfântu Gheorghe, sunt chiar directorii teatrelor din localitate: Gáspárik Attila, respectiv Anna Maria Popa. Practic, tatonăm în neant. Şi am o uriaşă recunoştinţă pentru toţi aceşti oameni, de la micul pub la ditamai teatrul, că au ales să fie alături de noi.

Foto Credits: Ovidiu Moisin

6. Cartea ta se numește Trollywood și e o colecție a celor mai bune articole ale tale. Scrii din 2007. Cum ai făcut selecția? Întreb pentru că te văd un om foarte disciplinat, cu o scriitură excepțională dar simt în același timp că nu ești genul de scriitor care se îndrăgostește de propriile texte.

Nu, nu mă îndrăgostesc de propriile texte, dimpotrivă, frecvent îmi urăsc scrisul cu fervoare. Dar ăsta e un lucru bun, pentru că te îndeamnă la muncă perpetuă cu tine. Am ales foarte rece, ca şi cum aş alege textele celui mai crâncen duşman al meu, apoi m-am apucat şi pe majoritatea le-am rescris, pentru că nu erau suficient dezvoltate narativ. Albul îngraşă. O stângăcie literară se pierde pe mov, dar e de-a dreptul obscen de lăbărţată pe coala albă de hârtie.

7. E foarte mare tam tam cu zenul ăsta afișat ostentativ de toate fufele care au descoperit yoga și ciuboțica cucului. Ador oamenii care urăsc pentru că ura duce la schimbări, la evoluție. Datorită urii progresăm. Am văzut de foarte multe ori în textele tale ură constructivă. Crezi că în România lui Caragiale (mai) poți schimba mentalități?

Zenul e uneori necesar chiar şi în ură, ca să nu te iroseşti pe lângă ţintă. Eu sunt Săgetător, noi lucrăm cu săgeţi şi cu punctul în care trebuie să le înfigen. Nu am nici timp, nici răbdare de pălăvrăgeală multă şi degeaba. Ura mea constructivă are lucruri de făcut, preferabil repede. Acum nu ştiu cât de mult pot schimba eu mentalităţi, dar nici nu-mi bat capul cu asta. Oricum, un mod de a le schimba e prin puterea exemplului.

8. În blogosfera românească nu prea sunt femei care scriu cu nerv. Care crezi că e cauza?

Cauza e educaţia aia tâmpită, că femeia trebuie să pară cu tot dinadinsul o panseluţă delicată, care băşeşte petale de trandafir, şi că trebuie să mimeze mereu că e idioată, să-i facă pe bărbaţi să se simtă deştepţi şi bengoşi şi să vrea s-o protejeze. O aberaţie, dacă mă întrebi pe mine. Dacă un bărbat vede o proastă, n-o va proteja, ci va abuza de ea până-n pânzele albe.

Foto Credits: Andrei Păcuraru.

9. Unii te percep ca fiind “a fucking bitch”. Ce părere ai despre percepția asta și de unde crezi că vine?

Din aceeaşi preconcepţie. Că femeia trebuie să fie o panseluţă care etc. Dau un exemplu. Vine Gore şi-mi postează o insultă. Eu i-o retez sec că tonul ăsta şi-l rezervă pe viitor mă-sii care a omis să-l educe. Apoi tot Gore începe să ragă că nu răspund ca o doamnă. Damn right n-o să-ţi răspund ca o doamnă dacă tu eşti un cocalar borât. Am un text pe tema asta. Unde compar cele două atitudini, cea domnească şi cea mitocănească respectiv, cu “Nu te supăra, frate” şi cu “Păcălici”. Nu poţi scoate cărţile de Păcălici şi să pretinzi ca eu să joc Nu te supăra, frate cu tine. E o aberaţie. Ce vreau să spun e că eu nu scot niciodată din proprie iniţiativă cărţile de Păcălici. Dar nici nu am o ezitare în a bate la Păcălici pe oricine crede că-i merge cu mine.

10. În lumea actorilor și a scriitorilor există susținere? Mă gândesc la nume mari care iau sub aripa lor oameni tineri pe care îi promovează.

Poate că există, dar eu n-am prea întâlnit-o. Tot ce am realizat a fost din forţe proprii. Dar ca să dau credite corecte, aş menţiona că m-a ajutat Michael Haulică, pe atunci redactor al editurii la care publicam, cu prima mea carte, scriitorul Octavian Soviany mi-a scris o recenzie entuziastă, deşi eram un debutant cu zero pile, iar criticul literar Alex Ştefănescu mi-a susţinut cu entuziasm romanul Dona Juana. Sunt singurii trei oameni din breaslă cărora le datorez mulţumiri.

11. Ai o serie de proiecte pe blog sau pe facebook care merită susținerea brandurilor. Scrii despre “Femei cu pula mare” promovând astfel tot felul de gagici interesante și mișto și mai ai o serie în care povestești ce gătești savuros cu ce ai în frigider. Alături de ce fel de branduri te vezi, branduri care să-ți susțină proiectele?

Sunt femei cu p*la mare, iar în text reiese că au pensula mare, în sensul că-s creatoare, puternice, inteligente şi ştiu ce vor de la viaţă. Eu nu-mi permit să nominalizez un brand sau altul, pentru că ei îşi ştiu cel mai bine bugetele, socotelile şi priorităţile, şi nici mie nu mi-ar plăcea să mă nominalizeze cineva de sponsor fără acordul meu. Dar în măsura în care avem valori comune, sunt deschisă la colaborare.

12. Crezi că un om care nu a citit la viața lui kilograme de cărți poate scrie?

De ce nu? Cred că scrisul e un talent. Exact ca muzica. sunt lăutari care nu au luat o oră de muzică în viaţa lor, însă îţi redau o piesă cap coadă, la prima audiţie, ba îi mai şi găsesc armonii de-ţi cad plombele. Dar mai e un aspect: oricât de talentat ai fi, dacă nu investeşti efort să perfecţionezi acest talent, te plafonezi şi încremeneşti în tipare.

13. Bun. În încheiere, spune-mi te rog ce părere ai despre inspirație. Ce faci când nu te “lovește” geniul? Cum muncești și câte ore pe zi.

Depinde de urgenţa proiectului. Dacă trebuie livrat mâine, geniul îşi ia pumni în gură până loveşte, că n-are de ales. Dacă ne lălăim, geniul îşi ia pauză, pleacă în Jamaica şi fumează iarbă.

Pe  Lorena o gasiti AICI pe blogul ei, AICI si AICI pe facebook.

Cartea Lorenei poate fi cumparata de AICI.