Inimoase

Un cojoc din Bihor furat de Dior costă între 14.000 și 20.000 de dolari. Sau cum Statul Român e prost.

Jul 17, 2017

Nu sunt vreo naționalistă, departe de mine acest statut. Nici mândră că sunt româncă. Dar sunt patrioată. Îmi iubesc țara și pe oamenii ei și nu cred că aș fi în stare să mă mut nicăieri altundeva în lume, de dragul alor mei și al locului care mă definește și mă întregește. Ce înțeleg eu prin patriotism? Merg la muncă, îmi plătesc taxele și impozitele, votez, promovez și admir valorile românești autentice, strâng după câinele meu, nu mănânc semințe pe asfalt, povestesc cum pot și când pot despre corupție și politicienii ei de carton și demasc, prin mijloacele mele, nepotismele, incultura și jaful înfăptuite de angajații plătiți din bani publici. După mine, a fi patriot azi, în 2017, înseamnă a fi educat și civilizat, înseamnă a te implica în activitatea comunității și a-ți aduce contribuția la o Românie prosperă.
Am vrut să mă distanțez clar de conceptul de naționalism pentru că doar vadimtudoriștii imbecili cred că noi, românii, suntem miezul lumii. Nu, nu suntem. Suntem departe de a fi vreun soi de miez. Și am vrut să definesc clar patriotismul modern pentru că mi se pare esențial în ce va urma să zic.

Domnule, mă deranjează furtul. În special, mă deranjează furtul de proprietate intelectuală, de talent, de tradiții și obiceiuri. Mă deranjează cu atât mai mult când hoțul își asumă toate meritele și face o grămadă de bani de pe urma furtului, ba mai mult, hoțul are reputație de “creativ”. Mă doare când ajung unii și alții la pescuit de inspirație prin România și consideră că de aici pot fura oricât, oricum, oricând, pentru că aici e sat fără câini. Așa cum a făcut casa Dior. Pentru că, ce să vezi, noua colecție toamnă- iarnă de la Dior conține niște piese identice cu câteva costume populare românești, specifice din zona Bihorului.

Dar ce mă revoltă și mă enervează maxim este că Statul Român încurajează furtul. Suntem oricând dispuși să plătim mai mult pentru creatori români ale căror opere au fost înstrăinate, apoi fructificate de alte state ori proprietari privați, în loc să ne protejăm și să ne conservăm mărcile românești.
În cazul furtului casei Dior, nu avem ce să facem: mai pot veni ei și alții să împrumute simboluri autentice românești, pentru că nu avem nicio formă de protecție, deși există o lege din 2008 care indică existența unor mărci tradiționale distinctive. Legea nr. 26 din 29 februarie 2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial prevede existența mărcilor tradiționale distinctive omologate de Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale din subordinea Ministerului Culturii. Cu toate acestea, în Strategia Sectorială în Domeniul Culturii Și Patrimoniului Național pentru perioada 2014-2020 elaborată de Centrul de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii se prevede că “unele dintre prerogativele Centrului Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale nu au fost exercitate niciodată, practica dovedind că simpla prevedere legală nu este suficientă, în lipsa unor decizii administrative subsecvente. Este vorba, în primul rând, de Registrul național al mărcilor tradiționale distinctive, care nu a fost înființat, de facto, și, în consecință, Centrul nu a omologat, până acum, nici o marcă tradițională distinctivă.


Adică, cu alte cuvinte, degeaba îi batem obrazul lui Dior și degeaba ne dăm cu fundul de pământ, ei pot fura în continuare și pot afirma, fără consecințe legale, cât sunt de originali, ca o casă de modă respectabilă care sunt, nu-i așa, pentru că patrimoniul românesc nu este protejat de lege.
Am întrebat-o și pe Andreea Tănăsescu, fondatoare “la Blouse Roumaine” ce părere are despre această situație cu casa Dior: “Părerea mea este că aici e problema directorului artistic al Casei Dior, Maria Grazia Chiuri. Acum 3 ani, când era la Valentino, a mai creat două colecții pentru 2015 în care s-a inspirat din designul tradițional al Europei de Est, mai precis o bundiță din Bucuvina (preluată și ea la rândul ei din colecția lui Philippe Guilet, realizată în 2011 cu artizani români) și o serie de ținute din fostele țări sovietice (Ucraina, Georgia, Uzbekistan) catalogate drept rusești. Atunci, cei mai vocali au fost ucraienienii, care au scris sute de comentarii pe pagina Valentino, fără niciun rezultat. În cazul colecției Pre Fall 2017, care a marcat și debutul italiencei ca director artistic al Casei Dior, nu mai discutăm de inspirație, ci de o copie aproape 1 la 1 a unui obiect de artă țărănească din Bihorul de munte (Beiuș) și, din nou, a unei bundițe de Bucovina (se pare că are o pasiune pentru ele). Evident că nu a menționat nicăieri originea, în catalogul printat, apar ca veste cu bohemian embroidery. Cojocul de Bihor este un obiect cu mare valoare entografică și antroplogică pentru comunitatea din Beiuș, dar și pentru patrimoniul României. A fost creat de generații întregi de autori anonimi, a traversat perioade istorice, transmițându-ne până azi un exemplu impecabil de design colectiv și colaborativ și, cel mai important, viziunea asupra lumii a ultimei civilizații rurale a Europei. Practic această copei nefericită a doamnei Chiuri, taie orice legătura dintre obiect și cultura de unde provine. Ca să nu mai vorbim de declarațiile ei ultrafeministe (nu știu cât crede în ele, dar e la modă acum) prin care explică cum poți sprijini femeile din întreaga lume prin cultură. Ori în cazul nostru ea își însușește cultura ultimelor femei artizan din Bihor care încă mai cos acest cojoc. Cum să facă ele față unei asemnea concurențe? Un cojoc costă la Dior între 14.000 și 20.000 de dolari, in comparație cu originalul românesc vândut cu câteva sute de euro. Vulnerabilitate socială speculată la maxim. Noi vom continua campania pentru recunoașterea originii de către Casa Dior și mai nou, printr-un parteriat la nivel local, vom organiza o săptămână de evenimente dedicate industriilor creative la Oradea, undeva pe la mijlocul lui noiembrie. Evident, se va intitula Bihor not Dior. 🙂 Vom încearca să punem bazele unui hub creativ unde speram să unim artizanii, etnografii, creativii, artiștii, designerii, textilistii, antroplogii, arhitecții, antreprenorii bihoreni și nu numai. Scopul este sa construim un brand care, în viitor, sa poata concura pe nișa lui Dior-ul de azi”.
În încheiere, dacă vă place marca Dior, poate vă reconsiderați alegerile și mergeți pe branduri care acordă credit și respectă creativitatea

Iar pentru politicienii pe care îi doare în fund de România, de actul creativ, de meșteșugari și artizani, de noi și de orice sentiment patriotic, plecați dracu’ odată! România nu mai are nevoie de trădători!


Related Articles

Facebook Page

3 Comments

  • Reply Gabi July 20, 2017 at 7:55 pm

    Lasa ca statul roman are multa treaba. Treaba d-aia din cauza careia trebuie noi sa-i fim recunoscatori ca facem bani…
    D-aia nu-mi place mie statul asta. Prefer statul degeaba, daca s-ar putea.
    din pacate, din tara asta pleaca fix numai cine nu trebuie. Ailalti raman, cred ca s-au prins ca nu le tine pe-afara faza cu frecatul mentei.

  • Reply Lukozaur July 23, 2017 at 1:29 pm

    Te-as citi ceva mai des, mai ales de pe mobil, daca home-page-ul tau nu ar avea 34 de mega. Ceea ce e foarte mult pentru un blog.

    Poate reusesti sa faci ceva in acest sens si sa reduci dimensiunea la un 2-3-4 mega asa cum ar fi normal.

    Toate cele bune.

    • Reply Sorin-El August 22, 2017 at 9:42 pm

      Da. E de la fotografii. Unele sunt enorme. Ar fi indicata folosirea unui program de compresie a imaginilor. Ceva gen Caesium.

    Leave a Reply