“Domnule, am probleme cu glanda” a devenit lait motivul preferat al ronțăitorilor, ducând astfel în derizoriu această condiție medicală deși 1 din 8 femei din România suferă de o afecțiune tiroidiană. Ultimele statistici realizate de Institutul de Endocrinologie „C.I. Parhon” arată că 50% dintre români sunt supraponderali, iar 25% sunt obezi. 30% dintre romance sunt supraponderale, iar 20% dintre bărbaţi au o greutate peste normal. Când vine vorba de copii, 40% dintre ei suferă de creşterea exagerată a greutăţii corporale.
De la grăsime trecem la o altă statistică, aceea a sărăciei. România se află pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește rata sărăciei și, potrivit Ministerului Muncii, în prezent, unul din cinci români se confruntă cu sărăcia determinată de venitul insuficient, și o mare parte din sărăcia bazată pe venit este persistentă, trei sferturi dintre persoanele sărace aflându-se în această situație de cel puțin trei ani. O treime din populație este afectată de privare materială severă, în sensul că nu-și poate permite să achiziționeze articole considerate dezirabile sau chiar necesare pentru a duce un trai decent.
Ce legătură se află între grăsime și sărăcie, vă veți întreba probabil. Înainte de răspuns, mărturisesc că am un defect profesional. Când îmi fac cumpărăturile, îmi place să mă uit în coșurile oamenilor ca să observ ce branduri preferă, ce fel de mâncare aleg – procesată sau proaspătă -, dacă mănâncă pâine, dacă pun legume sau fructe și de care etc. Zilele trecute, în fața mea la coadă se afla o doamnă imensă. Și când zic imensă, mă refer la 120 de kilograme pentru 1,65m. Nu am remarcat-o fiindcă era grasă, ci fiindcă era neîngrijită, cu haine pătate, păr nespălat, transpirată, plus, avea două cărucioare pline de cumpărături, ceea ce însemna că aveam de așteptat după ea și mă cam grăbeam. Altfel, destul de tânără, undeva la 35 de ani, rumenă în obraji și fără aerul bolnăvicios sau “gușa” celor care suferă de glandă.
Am presupus că e gurmandă și am încheiat analiza, că și mie îmi place să mănânc și doamne, ferește! să ajung așa, îmi zisăi repede și bătui trei cruci în gând. Între timp, doamna ajunge la casă și începe să pună produsele pe bandă: 2 tipuri de parizer țărănesc (din ăla cu diametrul de 15 cm), cartofi, ceapă, o sticlă cu ulei de al cărui nume nu am auzit niciodată, cremvurști, 10 eugenii, brânză topită, 4 țiple de șuncă presată, 5 franzele pufoase, Fanta la 2L, 3 pachete de biscuiți plus mici atenții cu gumițe sau bombonele.
La final, casierița îi spune suma de plată, doamna numără banii și constată că nu îi ajung pentru tot. Angajata supermarketului scoate 5 eugenii, uleiul și abia acum suma de plată corespunde cu suma clientei. Doamna plătește în sfârșit și pleacă, legănat și gâfâit. M-am uitat în urma ei și mi-a fost milă. Nu pentru că era grasă, ci pentru că era grasă de săracă ce era. Toate cumpărăturile ei nu valorau mai mult de 50 de lei. A cumpărat cantitativ, nu calitativ și a ales hrană procesată care să îi ajungă mai mult timp. Cu multă pâine și eugenii care să o sature și între mese. Veți zice că era nesimțită, că putea lua niște mere, măcar. Poate, doar că merele nu țin de foame cum ține o eugenie iar pentru oamenii săraci e mai important să se simtă sătui decât sănătoși.
Celor fără bani nu le pasă de vitamine și minerale, ei doresc să stârpească foamea iar sărăcia nu are timp pentru tabele nutriționale. Din tot ce avea femeia în coș, în afară de ceapa și cartofii pe care, probabil, i-ar fi prăjit în uleiul fără nume, niciun aliment nu aducea nutrienți valoroși, nimic sănătos, doar o cantitate mare de calorii fără beneficii. Pentru cei care nu au ce pune pe masă, caloriile sunt esențiale, garanția că nu se culcă noaptea cu stomacul gol. Calorii cu pâine goală. Și mi-a mai fost milă de toate răutățile pe care trebuie să le indure fiindcă aparențele de grasă ascund, de fapt, tragedia sărăciei. Paradoxal, nu? Săracia duce la obezitate, obezitatea la boală și, peste toate, stigmatul de “grasă”.
Există în poveste un mic detaliu sfâșietor pe care l-am revăzut în minte de nenumărate ori: cum ținea banii, până să ajungă la casa de marcat. Strânși în pumn, protejați, banii săracilor sunt mereu calzi. La fel ca speranța că mâine se vor găsi 5 lei de ceva parizer și o franzelă. Calorii? Numărul lor? Valori nutriționale? Astea sunt concepte pentru cei care, din fericire, nu își pun problema că mâine ar putea muri de foame. De asta sunt unii români grași: de săraci. Poate ne gândim la asta data viitoare când suntem tentați să gândim “ce gras(ă) nesimțit(ă)!”: o treime din populația României nu are resurse pentru un trai decent.
Acest articol a aparut si aici
Photo Credit: Dreamstime
10 Comments
Asta e doar o parte din poveste. Da, sigur, cand sunt saraci, oamenii consuma porcarii de proasta calitate si nesanatoase. Dar nu tine totul de mancare. De fapt partea cu mancarea e un mic procent din total. Totul e mental. Totul pleaca de la creier. De la felul in care reactioneaza la stres, si mai ales cat de stresati sunt. Majoritatea bolilor din lumea asta pleaca de la stres, inclusiv obezitatea. Si, dupa cum iti imaginezi, oamenii saraci sunt extrem de stresati. D-asta sunt grasi.
Pfff…m_ai ,,inspirat” ca, de-acum încolo, sa vad altfel lucrurile!
Grasele….pardon!
Dar cu bărbații cum e…? ??
Din pacate problema e legata de nefericire. Inclusiv cei care au probleme medicale – e nevoie de curaj si acceptare pt a merge la doctor. Nu mai e cand sa ne gandim la solutii cand zi de zi atmosfera e sumbra si creierul ne zace in tristeturi.
Cateva solutii low cost pe care le-am incercat, dar pentru care a fost nevoie de muulta deschidere a mintii mele pentru a le prelua, gandi, incerca:
– miscare in parcuri. Sunt aparate de fitness la dispozitie. Si sunt si oameni care fac! oameni glumeti, veseli, se tachineaza, se incurajeaza.
-legume si fructe ieftine si low calorice, dar de sezon. Acum sunt urzici si leurda (se pot culege, opari, portiona, congela) si sunt gratis,da? . Toamna si iarna sa profitam de varza, morcovi, gulii, telina, sfecla rosie, etc. Vara-toamna la munte se pot culege si face stocuri de fructe de padure, de catina etc.
-mai putina proteina animala si mai multa proteina vegetala. Adicalea pt carne luai spate de curcan de la Penes curcanul -perfect pt supe si piftii, dar proteina buna este si in oua, fasole, linte, naut, bob, hrisca, etc si nu costa mult!
-gatit de la zero. Iau lapte de la tarani si fac iaurt. Iau faina si fain paine si clatite etc.
-gandit pe termen lung. Adica luat toamna un sac de mere si avut toata iarna. Pus muraturi (10 borcane de varza tocata murata si inca 10 de gogonele, borcane recuperate sau cerute de la prieteni, costurile sunt minore dar beneficiile lungi), pus zarzavat tocat la congelator in portii fix cat trebuie. Mai e loc in debara? inca 20-30 de borcane de 400ml de compot de prune fara zahar, puse cu gura in jos. Sunt 20-30 de mic dejunuri de iarna la un cost de 10 lei (prunele de compot nu se dezghioaca usor si sunt ieftine). Daca mai fac si 10 borcane de magiun, tot fara zahar, am acoperit toata iarna.
– incercat de cultivat condimentele. 5-10 ghivece de leustean, patrunjel, ceapa verde, marar, rucola, busuioc etc. si uite cateva frunze pot schimba aroma unui fel de mancare
Putem continua, da?
Renuntat la gustari. Nu e nevoie de gustari! O masa satioasa ajunge.
E greu? e usor? E posibil. E nevoie de mult curaj sa acceptam ca avem o problema si sa renuntam la abonament de transport si sa mergem zilnic 4-6 km dus/intors in cele 9 luni fara zapezi, sa renuntam la tv si sa mergem la o plimbare in fiecare seara, sa reducem chimicalele din casa dar sa crestem cantitatea de citrice etc. E o problema de alegere, si vine de la creier. Fericirea e o alegere.
Mi se pare inexact să afirmăm că săracii sunt supraponderali. Supraponderal nu te face banul din buzunar și felul în care te hrănești. Pe timpul LUI, nu erau bani și nici produse in magazine că să fii gras, ba chiar cine era “plinuț” era văzut că om înstărit. Deci concluzia este că nu cantitatea de bani din buzunar te face gras ci felul în care te hrănești. Dacă te hrănești deștept poți să le ai și le vitamine și pe minerale și nu la prețuri de speriat. În piețele din România încă găsim produse pe care Europa le consideră organice, eu le zic normale. Ciorba de loboda sau ștevie este plină de vitamine și minerale și nu costa o avere dar trebuie să VREI.
Corina, nu mai da vina pe material, pt că nu e cazul in acest subiect. Când ai mâncat ultima oara o ciorba răcoritoare de legume și cât a costat să o faci?
🙂
Multumesc!!
[…] Și-a făcut Băcanu blog. Al ei. E dă bine. […]
Buna,
Sunt unul din aia – cu glanda. Da, sunt cu greutatea peste normal dar nu obez (zice doftorul), perfect constient ca singura chestie care ma desparte de o greutate absolut normala este lipsa unui program ordonat. Deh, IT-ist, ore ciudate de lucru, stres si toate cele.
Bottom line: scuza cu “sarumana, sunt cu glanda” nu tine. E o chestie simpla: bagi in tine mai mult decat consumi si esti o putoare.
Argumentatia ta e subtire. Nu cred ca exista vreo relatie de cauzalitate intre saracie si obezitate. Am o gramada de exemple de persoane cel putin supraponderale.. rude, prieteni, toti din clasa de mijloc, care nu se uita la pret cand pun mana pe un produs la raft. Ma includ aici si pe mine, si sotia. Nu trebuie sa mananci gunoaie daca esti sarac. Poti sa mananci sanatos si cu bani putini. Si mai ales, poti sa mananci mai putin. De exemplu, poti sa bei apa in loc de Fanta. Si in loc de eugenii, biscuiti si bombonele, poti sa cumperi doi piepti de pui si o salata. Tigari n-a luat?
In afara de ce am zis mai sus, mersul pe jos sau miscarea costa putin… nimic.
Si daca e sarac nu va lua nici piept de pui ci o gaina intreaga si daca o portioneaza are de mancare o sapt. 2 adulti.
Vezi, intodeauna exista o optiune.