Inimoase

Dacă nu învățăm nimic din Colectiv, mâine poate avea loc un alt Colectiv- Emma Bărăscu, supraviețuitor Colectiv.

Oct 19, 2017

S-au împlinit 2 ani de la Colectiv. Au curs râuri de pixeli, de acuze, de furie, de lacrimi, de durere, de emoție. E greu să vorbești despre Colectiv la rece și să rămâi într-un registru obiectiv pentru că acea tragedie ne râcâie încă neputința și ne zgâmăne încă rana sufletească deschisă. M-am gândit mult dacă pot să o abordez pe Emma. Când am întrebat-o dacă vrea și poate să vorbească despre Colectiv am făcut-o pregătită să primesc un refuz. Emma dorește să vorbească despre acea seară, dar vrea să înregistreze fapte, nu emoții. Mi-a zis că vrea să discutăm cu concretețe despre ce a fost și ce va fi. E greu să te întorci la Colectiv și este dureros de retrăit. E ca atunci când ai o cicatrice urâtă și foarte vizibilă sub care se adună mereu puroi, o rană nevindecabilă. Trebuie să o tai des cu bistruriul ca să drenezi mizeria și să poți merge mai departe. Despre cronologia acelei seri s-a scris deja și nu am să reiau înșiruirea faptelor. Vreau să vorbesc cu Emma despre cum vede un supraviețuitor Colectiv povestea în ansamblu, mai precis ce părere are despre vinovați, ce oameni politici au ajutat  în seara dezastrului și după, despre contrele politice care au urmat, despre competența sistemului medical incluzând și sistemul de urgență, despre importanța votului. Pentru noi, Colectiv nu trebuie să se rezume la usturimile sufletești pe care le resimțim în fiecare an pe 30 octombrie, ci trebuie să fie înregistrarea care nu va permite istoriei să se repete. Colectiv ne marchează viitorul, depinde doar de noi să privim și să înțelegem acea seară cu claritate, luciditate și rațiune.

1.”Eu duc chestia asta zi de zi cu mine, nu pe piele sau in cimitire, sincer acum, o duc psihic”, mi-ai spus, Emma, într-o conversație privată. Emma, ce ajutor concert ați primit de la Statul Român după seara aceea? Ați fost incluși în programe de terapie, v-a monitorizat cineva starea psihică și fizică?

Nu am primit niciun ajutor din partea Statului Roman. Am urmarit stirile si se recomanda ca toti cei care au fost in acea seara acolo sa isi faca analize la plamani, pare ceva de bun simt, dar atunci nu gandeam rational. Drept urmare, dupa, am mers la o clinica privata sa imi fac analizele necesare.
Eu nu am fost inclusa in niciun program de terapie, nu a fost vorba de niciun fel de monitorizare din partea Statului.

Starile de anxietate si atacurile de panica au inceput imediat dupa incident si au devenit din ce in ce mai frecvente, capatasem un soi de frica fata de aglomeratie si locuri inchise. Era la un nivel irational, nu puteam controla anxietatea. La un an si ceva dupa, ajutorul a venit din partea Fundatiei Estuar, mi-a fost recomandat un psiholog cu experienta, am reusit sa-mi inteleg si sa-mi controlez anxietatea. Apoi am continuat terapia pe cont propriu.

Pe scurt, am iesit de acolo teafara fizic. Eram si sunt absolut constienta ca din cate urmari au fost, anxietatea nu e cea mai grea dintre ele. Nu exista niciun dubiu. Si totusi mi-a afectat viata timp de un an si cateva luni, in fiecare zi. Si-atunci intrebarea mea este : Oare Statul Roman ar fi trebuit sa aiba o echipa de oameni dedicati, cu experienta, care sa conduca si sa tina programme de terapie si monitorizare pentru supravietuitori si pentru cei afectati indirect, familii si apropiati, atunci cand vorbim de cazurile cu adevarat grave, nu al meu ? Este foarte usor sa spui cuiva sa mearga la terapie, este foarte greu sa accepti tu insuti ca trebuie sa mergi la terapie si este si mai greu sa gasesti persoana potrivita cu care sa faci terapie.

Sunt multi oameni care au empatizat cu ceea ce s-a intamplat, nu stiu cati au cerut sa se faca ceva sau au facut ceva concret in privinta asta. Noi trebuie sa invatam sa ajutam, nu sa compatimim. Sa invatam sa cerem, nu sa dam vina si apoi sa uitam. Poate parea usor ideal, dar terapia dupa un soc, nu ar trebui sa fie ceva ‘special’, ci un lucru normal. Daca statul nu ofera, trebuie sa ii cerem.

2. La televizor ne spuneau că spitalele au tot ce le trebuie. Cum era de fapt în interior? Consideri că Bănicioiu, ministrul sănătății la vremea aceea, este responsabil de moartea câtorva zeci de tineri?

Am sa raspund prin intrebari: Spitalele au tot ce le trebuie azi, acum, chiar daca oricare dintre noi are o problema de sanatate, poate merge la spital fara a cumpara vreun medicament, material, branula, orice ? Cati dintre dintre noi au asteptat ore in sir la Urgente, intr-o zi normala ? Cati au gasit specialistii de care aveau nevoie intr-un timp util, in cazul unei situatii grave? Cati medici cunoasteti care sunt complet multumiti de conditiile in care lucreaza si de rezultatele pe care le au ? Apoi, comparati cu ce s-a intamplat in acea seara.

3. Piedone și Ponta, primarul de sector și premierul din 2015, au spus că ei nu se consideră vinovați de acea tragedie. Piedone a mai vrut să candideze ca primar de sector anul următor iar Ponta nu a dispărut din peisajul politic. Ce părere ai despre clasa politică a ultimilor 27 de ani?

Au fost atenti in exprimare, poate. Nu direct, dar indirect, totul este un mecanism bazat pe o ierarhie si orice decizie luata de sus, ori lipsa unei decizii, se rasfrange ca intr-un joc piramidal pana la ultimul pion, omul de rand. Politica inseamna uneori sa te vinzi, sa scoti in fata calitatile, oricare ar fi ele si distragi atentia de la defecte. Piedone o fi facut destule pentru sectorul sau, Ponta are sustinatorii sai, asa ca ce sens ar fi avut pentru ei sa isi asume o greseala, fie ea si indirecta, atat timp cat voturile nu vin din partea opozitiei, ci a celor care ii sustin. Ponta a stat un pic in umbra, apoi a speculat fiecare moment din scena politica, inclusiv a partidului din care face/ a făcut parte, in beneficiul sau.

Clasa politica mi se pare aceeasi, pendulam intre aceleasi partide, desi desigur, apar si dispar personaje, dar parca vin toti din aceeasi scoala. Vorbim de evolutie si auzim promisiuni, dar parca suntem tratati la fel. Insa acum au aparut diverse pagini de facebook, site-uri si echipe de oameni care fac un soi de investigatie pe cont propriu, din ce stiu eu, cum ar fi cei de la Recorder. Cred ca avem nevoie de mai multe surse de informatie precum acestea, ca sa putem dezbraca clasa politica de limbajul de lemn cu care ne-a obisnuit si sa gandim la rece.

Pentru fiecare promisiune facuta, trebuie sa analizam cum a a fost tratata problema mentionata. Caci altfel e usor sa vorbesti.

4. Ce crezi despre competența spitalelor românești? Ce sfaturi le dai oamenilor care suferă arsuri? La ce spital din București să meargă?

Prefer sa merg la clinici private, unde lucreaza medici care profeseaza si in spitalele de stat, insa din punctul meu de vedere, conditiile sunt mai bune. Personal, am avut experiente neplacute cu spitalele de stat.
Am membri de familie care s-au operat si au contractat bacterii, precum pioceanicul. De la diagnostic gresit, la tratament gresit, la imposibilitatea de a trata intr-un spital de stat, le-am trait, intr-o forma sau alta.

Nu sunt in masura sa dau sfaturi celor care sufera de arsuri si nici sa le recomand vreun spital. Singurul lucru pe care il pot zice este sa ceara ajutor, sa discute cu cei dispusi sa il ofere, sa evalueze fiecare oportunitate in parte. Colectiv mi-a aratat ca exista oameni minunati, in tara si in strainatate, dispusi sa ajute, voluntar, oameni care stiu ce sa faca si care pot schimba lucrurile in bine. Si chiar daca nu stiu cum efectiv, tot gasesc o cale. Asta este ceea ce stiu eu. Colectiv mi-a aratat incapatanarea buna, faptul ca exista oameni care nu se dau in laturi in a ajuta. Si cei pe care ii stiu, au facut-o din initiativa proprie, din timpul lor, din banii lor, cu energia lor.

5. Sunt supravietuitori care îl laudă pe domnul Arafat pentru ce a făcut în momentul Colectiv. Tu ce părere ai? Cum crezi că a gestionat Arafat criza?

In primul rand, imediat ce am ajuns acasa in seara aceea, l-am vazut spunand ca situatia e sub control. Or, desi eram sub influenta unui soc imens, nu puteam intelege cum putea fi asa. Am vazut o interventie haotica, ambulante blocate la intrarea gresita in complex, ambulante care nu puteau intra in incinta, oameni grav raniti care bateau in geam sa fie dusi la spital, am gasit raniti agonizand pe strada, langa un trotuar, intinsi pe jos, supravietuitori carand raniti, cum putea fi sub control? La nici macar o ora dupa ce plecasem de acolo, desi am stat si-am incercat sa ajut pana la fina. In al doilea rand, au fost tot felul de stiri si informatii vehiculate, dar nu am vazut o pozitie ferma din partea Guvernului, o lista clara cu raniti si nevoile lor si a actiunilor pe care urmaru sa le faca, o evaluare concreta a situatiei.

6. După căderea guvernului Ponta, a venit guvernul Cioloș. Cum a tratat guvernul Cioloș criza Colectiv?

Din punctul meu de vedere, Ciolos a fost premierul de care aveam nevoie, dar pe care nu l-am meritat.

La putin timp dupa incident, am fost intr-o audienta la domnul Ciolos, alaturi de un grup de oameni minunati, care au facut lucruri pe care statul nu le-a facut, si nu doar in cazul Colectiv. Mi-am dorit atunci ca el sa fi fost un actor foarte bun, altfel, dupa umila mea parere, mi-a lasat impresia unui om care asculta si intelege, care gandeste si actioneaza, nu promite. Cred ca e o abordare cu care majoritatea romanilor nu e obisnuita. Majoritatea asteapta promisiuni mari, prin care sa isi vada visurile implinite, prin care sa isi inece frustrarile, prin care sa dea in cap cuiva, vecinului, inamicului, oricare ar fi el. Suntem atat de inraiti incat uneori nici macar nu ne dorim binele nostru, ci raul cuiva. Ori intr-o astfel de societate, un om coerent si asumat, responsabil si transparent, nu avea cum sa fie pe gustul majoritatii.

7. Ce politicieni și-au suflecat mânecile ca să ajute concret supraviețuitorii și pe familiile decedaților?

Vlad Voiculescu, dar nu l-as numi politician, ci om care ajuta oameni. Atat. Si atat stiu eu. Expresia de a sufleca manecile ma duce cu gandul ca intrebarea se refera la politicieni care au trecut dincolo de responsabilitatile lor ca sa ajute si au facut-o voluntar. Asta nu inseamna ca nu au fost si altii, dar eu nu stiu.

8. Au existat tot felul de zvonuri cum că diverse sume strânse pentru Colectiv nu au ajuns niciodată la victime. Este adevărat? Ce s-a întâmplat cu acei bani?

Am auzit, am discutat de cateva ori despre asta, in diverse contexte. Uneori stiu ca a fost vorba de proceduri, alteori farse, si da, au fost cateva persoane care au incercat sa profite. Cert e ca atunci cand se strang bani, daca nu sunt dati toti deodata, nu inseamna ca se fura. Trebuie sa existe reguli dupa care sunt impartiti banii si acestea trebuie sa fie transparente. Apoi tine de fiecare persoana, asociatie, cum a decis sa procedeze.

9. Cât de coruptă consideri că este România? Cum putem schimba asta?

Foarte corupta. Vin dintr-un oras mic unde coruptia e asimilata rudeniei si ‘’cunostintelor’’, ca ‘’asa e’’. Lumea stie dar nu se opune concret. Lucrurile inca functioneaza pe sistemul de : ta-su a avut X functie, normal ca si fiica/fiul are X functie. Privilegiile si functiile se mostenesc sau se fura. Cativa, putini, au incercat sa schimbe lucrurile, dar fara succes. Lucrurile functioneaza pe acelasi sistem si in orasele mari, dar la un nivel mai mare. Numarul de oameni din bula respectiva e raportat la numarul de locuitori.

Singura cale de iesire pe care o vad este ca avem nevoie de informatie, si nu orice fel de informatie. In niciun caz urmarind televiziuni si publicatii detinute de oameni politici. Daca deschizi televizorul si faci o analiza scurta a emisiunilor, subiectelor, invitatilor, parca incepi sa vezi cine pe cine sustine.

Apoi singura cale prin care putem schimba ceva este sa actionam. Sa luam atitudine zi de zi, sa semnalam nereguli, sa urmam caile necesare pentru a le combate, sa cerem explicatii, sa nu dam spaga, sa refuzam atentii, sa iesim in strada cand suntem revoltati de deciziile celor care ne conduc.

10. Ce mesaj le transmiți oamenilor tineri care frecventează cluburi cum a fost Colectivul dar nu votează și nici nu sunt interesați de politică?

Ca nici macar nu e vorba de cluburi precum Colectiv. E vorba despre oameni care ies in oras, la un local, teatru, muzeu, bar, restaurant club, pe scurt, orice loc de divertisment, in care iti poti petrece timpul liber. Locuri care nu sunt deloc sigure, in care isi duc persoanele iubite, copii, parintii, prietenii.
Le-as propune un mic exercitiu de imaginatie: sa isi imagineze ce s-ar intampla in caz de X eveniment si cum ar reactiona. Este localul dotat cu ce trebuie in caz de incediu ? Sunt suficiente iesiri, hidranti ? Ambulantele ar ajunge in timp util sau ar sta in trafic ? Ce ar face in caz de cutremur? Lista poate continua.
Apoi sa se gandeasca daca nu cumva si-ar dori sa traiasca intr-o tara in care ei ca cetateni nu ar avea motive sa se indoiasca de siguranta localurilor ori igiena spitalelor.
Votul implica si o asumare a unei decizii, dar daca incredintezi votul tau unui om, partid, care te-a dezamagit, nu inseamna ca trebuie sa renunti sa votezi. Daca nu ai patit tu ceva, nu inseamna ca nu ai motive sa iti pese de vot. Daca ai votat, nu inseamna ca nu poti urmari ce s-a intamplat cu votul tau si ca nu poti face ceva. Poti, in fiecare zi, trebuie sa vrei.
Daca nu invatam nimic din Colectiv, maine poate avea loc un alt Colectiv, poate nu va fi incendiu, ci cutremur ori o defectiune a vreunei instalatii, sau orice sincer, pentru ca nimeni nu merge la un concert ca sa treaca printr-o tragedie, ori..mai rau..


Related Articles

Facebook Page

5 Comments

  • Reply VON October 19, 2017 at 10:04 am

    👍pentru articol! 🖓🖓🖓🖓🖓🖓pentru situație …Asta pentru că trăim intr-o lume în care nimic nu se schimbă. Indiferent de eforturile câtorva persoane, restul turmei umane vegetează în impasibilitate … Oricât am blama politicul, biserica, instituțiile nu vom rezolva problemele generate de oamenii care nu îşi justifică existența … Oricât am încerca să raportăm condiția umană la idealurile renascentist/iluministe/progre şi alte “iste”, omul rămâne în obscuritatea naturii sale animalice, cu o existență determinată de constantele ingerării, defecării, reproducerii şi morții. Urzim speranțe deşarte pentru un viitor mai bun când suntem, de fapt, îngropați în dejecții până la gât.Atât şi nimic mai mult…restul sunt poveşti!

  • Reply Altu' October 20, 2017 at 8:34 am

    Draga Bacanu, ai pus numai intrebari de cacat toate legate de politica si cat de cacat este tara asta, mai lipsea sa aduci in discutie clopotul patriarhului si ca e de vina trump. Bine PA!

  • Reply Dacă nu învăţăm nimic din Colectiv, mâine poate avea loc altul - Printesa Urbana October 29, 2017 at 8:31 am

    […] Asta spune Emma Bărăscu, supravieţuitor Colectiv, într-un interviu pe care l-am citit aici. […]

  • Reply steve October 29, 2017 at 1:19 pm

    Ce este de invatat din Colectiv este un lucru elementar , ca “antreprenorii” sa nu-si mai tapeteze tavanele , peretii si eventual stalpii cu materiale inflamabile si rapid inflamabile ! Nenea asta proprietar caruia i-a mai ars un club (!!!) a pus paleti de lemn si panza pe pereti si burete prost , neignifugat , pe tavan ! Restul sunt tragedii personale (de compatimit si de tratat cat mai bine posibil) si generalizari sau politizari irationale !

  • Reply imprimante etichete November 10, 2017 at 9:32 am

    consider ca nu am invatat absolut nimic si reglementarea unui management defectuos a fost executat superficial si de ochii lumii nicidecum responsabil si riguros.

  • Leave a Reply