Inimoase

Există medici care merită statui

May 6, 2017

Am stat de vreo 15 ori în fața foii goale, minute bune, am și început acest text de vreo șapte ori. Am șters, am renunțat, am scris iar și am tot așteptat să îmi vină inspirația. Pentru că, dincolo de înșiruirea faptelor, doar inspirația poate creiona cât de cât fidel caracterului acestui OM despre care urmează să vă povestesc.

Pe doctorul Grigorescu Dan l-am “întâlnit” pe Facebook, în urma unei întâmplări absolut “șocante”. Complet “neintegrat” în societatea de hoți intelectuali, neinițiat în practicile elitelor cu doctorate de carton, în contra curentul unei Românii arestate de plagiatori și tâlhari, domnul Grigorescu mi-a cerut la un moment dat acordul pentru a folosi un paragraf dintr-un articol de-ale mele, cu precizarea sursei. Mă uit la profilul lui Grigorescu Dan și văd: “Șef Chirurgie Plastică la Spitalul Clinic de Urgență Brașov”, “Lector la Universitatea Transilvania”, “Masterand în sisteme de sănătate la Facultatea de Sociologie, Universitatea București”, “Licențiat în Științe Juridice” și încă vreo 4-5 titluri. Bă, ești nebun?!?, mă gândesc. Păi, domnule Grigorescu, îmi venea să îi zic, când lumea fură ca în codru nu doar lucrări de doctorat, dar și dreptul altora la sănătate și la viață, dumneata îmi ceri acordul pentru două propoziții? De pe ce planetă vii?
De ce e important în poveste acest detaliu? Pentru că întregește un portret și pentru că reprezintă esența aluatului din care este plămădit un individ.

Dar să începem. Toamna trecută, un barbat de 54 de ani din Dâmbovița ajunge la spital cu răni pe 40 la sută din suprafața corpului. Rănitul este NIMENI. Adică nimeni nu îi cunoaște identitatea, nu are venituri, rude sau domiciliu.
Ion Piroiu, aveau medicii să-i afle mai târziu numele, lucra cu ziua la o fermă, când un bidon de benzină a explodat în apropierea lui. Ajuns la Spitalul Județean Brasov pe 29 septembrie, nu are aproape nicio șansă la viață. Și nu pentru că arsurile de pe 40% din suprafața corpului sunt neapărat problema, dar judecând după bacteriile, mizeria, rușinile și rebuturile care au ieșit la suprafață în ultimii ani din haznaua numită Sistem Medical, știm că fără bani și influență ajungi cu siguranță în mormânt. Dacă scapi sau nu dintr-un spital românesc este discutabil și ține de șansă, dar ce este sigur este că doar o situație materială solidă ar putea repara, poate, chiar și ghinionul de a da peste vreun Burnei sau Secureanu.
Deși situația lui Ion Piroiu îl așeaza din start primul la coadă la Pompe Funebre, Dumnezeu a avut, poate, un moment de rătăcire și a vrut să compenseze viața chinuită a acestui individ lipsit de șansă. Așa că îl pune în mâinile medicului care avea să îi schimbe complet soarta: Grigorescu Dan.

Cred că, a salva viața cuiva aflat la limită ține, dincolo de profesionalism și tenacitate, de pasiune și inspirație. Ține de nervi dozați cu răbdare, de draci, oboseală și iscusință, dar cel mai mult ține de “a vrea”. Șeful secției de chirurgie plastică, împreună cu echipa lui, AU VRUT să salveze un om al cărui nume nu îl știau, care nu le-a băgat nimic în buzunar, un necunoscut cu pielea și carnea distruse. Timp de peste 150 de zile, medicii l-au operat de nenumărate ori, l-au reconstituit, l-au lipit, l-au peticit, asistentele l-au spălat cu grijă, l-au dezinfectat, l-au pansat, l-au îngrijit și ferit de relele apărute pe parcursul recuperării. Pe măsură ce se mai termina o procedură chirurgicală, pe măsură ce pielea lui Ion se vindeca, pe măsură ce veneau și treceau sărbători, Ion a devenit parte a familiei din secția de chirurgie plastică a Spitalului de la Brașov.

Doctorul Grigorescu Dan, cu o transparență emoționantă, a ținut pe Facebook un “Jurnal de Front” în 16 episoade, unde povestește evoluția recuperării pacientului Ion, stările prin care acesta trece, problemele cu care se confrunta medicii, părerile lui Ion despre Crăciun, primul din viața lui pe care îl sărbătorește, și cadouri, primele din viața lui pe care le primește, toate neliniștile, bucuriile și îngrijorările legate de o vindecare grea.

Dar cum în România supraviețuirea nu ține de noi sau de medici, ci în mare măsură de voința Statului Român, medicul Grigorescu și pacientul lui au fost puși într-o situație kafkiană: deși Ion Piroiu era în afara oricărui pericol iar recuperarea era sigură în urma muncii titanice a medicilor, ce va face pacientul după externare? Căci Ion Piroiu nu avea adăpost, domiciu, asigurări, nici măcar buletin nu avea. Așa cum a spus Dan Grigorescu pe Facebook, medicii de la Brașov “l-au condamnat la viață”.

Așa că Dan Grigorescu a trecut peste fișa postului și s-a apucat să îi mai salveze încă o dată viața pacientului său: începe să lupte cu birocrația, cu instituțiile statului, cu nesimțirea și absurdul României și reușește să îi facă cadou de Crăciun lui Ion Piroiu asigurare, câteva promisiuni de domiciliu și de loc de muncă.

În vremurile în care se aude tot mai puțin despre empatia și umanitatea medicilor, despre etică și profesionalism sau despre a respecta un jurământ, în vremurile în care ies la iveală, de sub preșul jegos al sistemului, măcelarii, în vremurile când oamenii sunt lăsați să moară pentru ca amantele directorilor de spitale să primească diamante, apare acest medic, Dan Grigorescu, care nu doar că își face bine meseria, dar trece dincolo de atribuții sau zonă de confort și salvează un om care nu are nimic să-i ofere la schimb în afară de recunoștință.

Și azi, când Ion Piroiu e complet vindecat, are casă și loc de muncă, doctorul Grigorescu postează despre fostul lui pacient cu drag și duioșie, se fotografiază cu omul pe care l-a redat vieții și îi laudă evoluția, așa cum doar părinții fac.

Au rămas puțini medici buni în România. Cei mai mulți au plecat. Putea și Dan Grigorescu să plece, că știm cu toții cât ar fi valorat într-o țară civilizată. Dar a rămas.
Am scris acest articol nu ca să laud meritele unui OM. Deși merită, ba chiar mai mult. Am scris acest articol pentru noi, ca să știm totuși că nu am rămas singuri. Ca să știm că viețile noastre sunt încă prețuite și respectate de medici care nu își încalcă promisiunea, oricine și oricum am fi. Pe doctorul Grigorescu Dan îl găsiți aici.


Related Articles

Facebook Page

11 Comments

  • Reply Gheorghe Stirbu May 6, 2017 at 5:32 am

    Cu gandul ca sunt si astfel de oameni, astazi o sa fie mai frumos. Corina Bacanu, esti, pe langa a sensibila observatoare, si un om cu o mare atractie pentru ce condeiul scrie. As citi continuu scrierile tale. Iti multumesc

    • Reply corina May 6, 2017 at 5:55 am

      Mulțumesc și eu.

  • Reply E.N. Borcea May 6, 2017 at 3:51 pm

    Admirabil. Aproape copleșitor. Îți țâșnesc cuvintele cu atâta naturalețe, dansând și îmbrățisându-se, ca în final să se cristalizeze în propoziții și fraze de o muzicalitate și sensibilitate deosebită, accentuând și mai mult semnificația mesajului. Subiectul ales, pe de altă parte, este tulburător, încât nu pot să nu-l admir în aceeași măsură pe medicul Dan Grigorescu, căruia cu plăcere și stimă îi pronunț numele.

  • Reply Erwin Albu May 7, 2017 at 4:50 am

    Confirm intru totul cele scrise si descrise. E colosal ce anticorpi razleti -dar puternici- are la Brasov cancerosul sistem de sanatate.
    Acum vorbim despre o reusita inimaginabila cu un caz foarte complicat si despre omenie. Dar am fi inteles si apreciat noi oare intregul efort supraomenesc al acestei echipe de oameni in halate, daca ar fi pierdut lupta contra cronometru cu moartea si statul, ei dandu-si toata aceasta silinta si asumandu-si riscul maxim al rezultatului negativ, de dragul unei minime sanse la viata?
    #cebineecanuauplecatdintara
    Am fost “cazat” pe aceeasi sectie cu Ion Piroiu in octombrie-noiembrie anul trecut si observam zilnic preocuparea sincera a celor de la Sectia de Chirurgie Plastica si Recuperatorie. Am inteles atunci si de ce toate spitalele fug de cazuri de “mari arsi” ca la tragedia de la #Colectiv, dar am vazut si licarirea aceea de nestavilit din ochiul doctorului Grigorescu. Si cand am revenit la a treia operatie la mana prin decembrie, doctorul mi-a deschis usor usa de la acel salon sa imi arate ce au mai izbutit, dar si cum nu ies bine paturile mobile pe usile saloanelor, cladirea Judeteanului fiind depasita din toate punctele de vedere.

    PS: Clonati-l.

  • Reply Mologhianu Gilda May 7, 2017 at 7:55 am

    Frumos articol si adevarat. Felicitari! Vreau insa sa fac cateva precizari: sunt multi, foarte multi doctori care nu au bloguri si nu isi posteaza pe net sentimentele si nelinistile legate de profesia lor, de multumiri, satisfactii sau nemultumiri, nu-si posteaza nici noptile nedormite de grija pacientilor, nici clipele de groaza traite cand pierd un om pe care l-au avut in grija si stiu ca au facut tot ce se putea sa il salveze. Sunt medici, in Romania, nu altundeva, iar eu cred ca sunt majoritatea (sunt si medic si cadru didactic si imi cunosc bine rezidentii si studentii) asa ca dl dr din eseul dvs. Va spun cu mare siguranta ca ceilalti sunt exceptiile. Este o profesie tare grea, sa stiti, o profesie care te uzeaza psihic si chiar fizic enorm. Nu poti rasplati cu munti de bani o munca de-a dreptul chinuitoare, e drept, liber aleasa. Pentru mine cea mai mare satisfactie nu este salariul mai mare sau ciubucul pe care oricum mi-e jena sa-l primesc,fie si neconditionat, ci faptul ca pacientul meu se simte bine, ca e multumit chiar daca a asteptat 2 luni cf programarii, sau l-am rugat sa-si aduca medicamentele de acasa fiindca nu le avem in spital. In Romania medicii sunt niste eroi si au fost mereu si in comunism fiindca au fost nevoiti sa se descurce mult mai greu decat colegii din tarile occidentale. Spuneati undeva ca pleaca medicii cei mai buni. Eronat:pleaca medicii disperati care nu au aici un confort material asa cum si-au dorit sau nu pot sa promoveze intr-un sistem corupt. E adevarat ACOLO medicina nu e doar o profesie e si o afacere. Depinde ce-ti doresti. Sunt mii de tineri medici buni, capabili, empatici, entuziasti care vor sa ramana acasa, alaturi de familii si de prieteni chiar intr-un apartament de 3 camere la bloc si nu intr-o vila vu piscina, aici langa Ion Piroiu si baba Anica care au nevoie de ajutorul lor. Totul e ca media sa isi faca treaba onest si sa nu ii mai critice tot timpul. Sunt oameni “alesi” sa stiti, cu puterea si rabdarea sa petreaca zeci de ani invatand, cu mila si empatie pentru omul in suferinta, nu domnisoare cu unghii false si tocuri de 20 de cm care cand intra intr-un salon de spital ies dupa 5 minute fiindca le miroase..
    Incercati si dvs sa faceti ce face un cadru medical intr-o sectie usoara: de medicala de pilda, sa vedeti cum e si apoi in una de chirurgie, de neurologie, de recuperare, macar sa petreceti 2-3 ore acolo.
    Va urez succes!

  • Reply Eli Gîlcescu May 7, 2017 at 9:10 am

    Un adevăr pentru care există România. Un adevăr cu oameni, despre oameni de partea frumoasă și luminoasă a vieții, atât cât mai poate să fie. Calde mulțumiri.

  • Reply Marius May 8, 2017 at 11:37 am

    Exista.. Im schimb ceilalți 99% le strica imaginea. 14.36… Astept un medic de familie al cărui program începe la 14.00. Noapte bună România…

  • Reply O femeie August 12, 2017 at 2:19 pm

    Coplesitor.
    Sa

  • Reply VICTOR March 4, 2018 at 12:42 pm

    Un medic concediat de la Spitalul de Pneumoftiziologie din Sanpetru, dr. Horia Ionut Leoveanu, a facut dezvaluiri socante despre modul in care sunt tratati bolnavii, teroarea sub care lucreaza personalul si abuzurile care se fac. -Cadavrele erau tinute intr-o camera dezafectata a sectiei de la parter, timp mai multe zile, pacientii erau tratati numai de TBC, chiar daca aveau si alte afectiuni, iar externarile se faceau preferential-, spune Leoveanu. Acestea sunt insa doar o parte din neregulile descrise de Ionut Leoveanu.
    Medicul Horia Ionut Leoveanu a fost angajat la Spitalul TBC din Sanpetru in iunie 2000. Nu este pneumolog, dar are specializare in medicina generala. Sustine ca medicul Gheorghe Lupu l-a impiedicat sa-si faca meseria. -Am fost efectiv sechestrat in cabinet. Nu puteam examina nici un bolnav si nici sa fac vreo mentiune in fisa. Am observat apoi neregulile la medicamente. Pacientii primeau doar tratament pentru TBC. Daca aveau si alte afectiuni, nu erau tratati. Medicul Lupu ridica din sertare medicatia primita de bolnavi pentru alte afectiuni-, sustine dr. Leoveanu.
    Acuzat de omor
    -Am avut un pacient pe nume Andreuca. Suferea de hipertensiune. I-am prescris medicamente pentru aceasta boala. Medicul Lupu a sistat tratamentul dupa trei zile. Starea pacientului s-a inrautatit. Medicul Lupu i-a prescris Furosemid, dar a fost prea tarziu. Bolnavul a facut un accident cerebral. A fost transferat la Neurologie, unde a decedat-, continua medicul Leoveanu. Cazurile sociale nu prezentau interes pentru Spitalul TBC. -Medicul Lupu a refuzat sa efectueze controale pacientilor considerati cazuri sociale. Spunea ca oricum mor si ce conteaza un tigan in minus. Aceste cazuri mi se repartizau mie. Am fost nevoit sa apelez la colegii de alte specialiatti pentru a transfera acesti bolnavi la alte unitati spitalicesti pentru a primi tratament-, spune medicul concediat.
    Morga in salon
    O alta problema strigatoare la cer, afirma medicul Leoveanu, se refera la cazurile terminale sau la pacientii decedati care nu aveau acte de identitate. -Cadavrele era tinute intr-o camera dezafectata a sectiei de la parter, timp de mai multe zile. Am vazut cu groaza cum un om slab ca batul se umfla ca un balon. Ca sa nu mai vorbim de miros si de focarul de infectie-.
    Personalul, redus la tacere
    Medicul spune ca intreg personalul este terorizat. -Toata lumea tace, desi multi stiu ce se intampla. Angajatii au fost obligati sa plateasca din banii lor costul examenului periodic. Proviziile de iarna ale medicului Lupu erau facute de bucataresele spitalului. De multe ori a luat muncitorii de la spital ca sa-i construiasca lui casa. Isi crestea porcii cu resturile de alimente de la spital. Prin tot spitalul se plimbau caini. Am fost la un pas sa iau paduchi. Spitalul a primit o amenda substantiala de la Sanepid, bani care au fost imputati personalului. Fiecarui angajat i s-au retinut din salariu 150.000 – 200.000 de lei-, a mai spus medicul.
    Externari preferentiale
    Spitalul din Sanpetru nu mai are de doi ani o ambulanta proprie. -Bolnavii isi duceau analizele cu masina personala. Si externarile se faceau preferenaial. Daca un bolnav era descoperit in stare de ebrietate, trebuia sa-l externezi. Mergeau apoi la medicul Lupu in dispensar, dadeau ceva si erau din nou internati. Medicul Lupu a efectuat mai multe garzi decat este legal. I-a obligat pe unii dintre colegi sa i le cedeze. Astfel putea lua doua salarii, desi incalca legea-, a mai spus medicul.
    Frig in saloane
    Desi exista o dispozitie de la Casa de Asigurari de Sanatate, bolnavii au fost lasati sa tremure de frig. -CNAS a dispus furnizarea de caldura de la inceputul lunii noiembrie, dar centrala termica a spitalului a fost pornita abia in 15 noiembrie, cu regim redus peste noapte. Bolnavii au inceput sa se planga, deoarece tuberculosii au mare nevoie de caldura. Cand am fost de garda, am cerut fochistului sa porneasca centrala pentru ca in saloane erau doar 17 grade-, povesteste medicul. Conducerea nu a facut nimic. Conducerea spitalului nu a luat nici o masura de remediere a problemelor. -L-am informat pe directorul Ciobanu, dar stia care este situatia. Mi-a spus ca asa este omul, nu are ce face. Apoi mi-a prezentat actul de concediere si mi-a spus ca de la 1 martie nu mai lucrez acolo-, afirma dr. Leoveanu.
    Scuze prin acuze
    Dr. Gheorghe Lupu spune ca intreaga poveste este o razbunare a dr. Leoveanu. -Din cauza lui am primit amenda de la DSP. A facut o sesizare si au venit in control chiar cand s-a terminat micul dejun si mesele nu erau inca sterse. Este adevarat ca amenda a fost platita din banii celor vinovati pentru asta-, a declarat ieri dr. Lupu.
    In privinta camerei mortuare, Dr. Lupu spune ca aceasta este dezinfectata dupa ce cadavrele sunt ridicate. Cat despre porcii despre care vorbea dr. Leoveanu, seful sectiei spune ca acestia sunt ai unor angajati care locuiesc in fostele cladiri ale spitalului. -Oamenii si-au facut gospodarie si isi mai cresc animale-, a explicat dr. Lupu.

  • Reply Andreia April 4, 2018 at 9:10 pm

    Este unul dintre putinii medici in mainile caruia mi-as încredința viata si sunt sigura ca ar lua deciziile cele mai bune. Este un profesionist desavarsit si inainte de toate este om. Mi-as dori tare mult sa vad din ce in ce mai multi oameni ca dumnealui.Pot sa imi exprim in calitate de student la Unitbv,Facultatea de Medicina, bucuria de a-l avea ca profesor. As putea spune ca sunt norocoasa. Sunt sigura ca lectiile Domnului Doctor vor conta enorm si evolutia mea va fi marcata. As putea spune ca asa cum fiecare student are un profesor ca model, pentru mine Domnul Dr Grigorescu cu siguranta este cel care si-a pus amprenta intru -un mod ireversibil din fericire,si nu reversibil.

  • Reply Andrei C April 4, 2019 at 3:51 am

    Frumos articol, pacat de mentiunea negativa la adresa Prof. Burnei.

  • Leave a Reply to Gheorghe Stirbu Cancel Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.