Inimoase

Singurul lucru care ne unește cu adevărat

Apr 30, 2017

Am câteva reguli în viață, una dintre ele este să evit generalizările. Oamenii sunt diferiți și trebuie tratați, judecați, iubiți sau apreciați individual, indiferent de religie, etnie sau apartenență politică. Există totuși un lucru pe lume care pune egal între indivizi și face generalizarea acceptabilă.

Treceam aseară pe Eminescu unde pe un colț se află o șaormerie (știu, știu că e gyros, dar pentru mine tot ce e învelit în pâine ca o lipie înseamnă șaorma) și mă minunam de cât de aglomerată e zona, pur și simplu nu mai ai loc pe trotuar de mașini de lux mari, negre și parcate una peste alta ca la Rex la Mamaia. Am înțeles de ce când am trecut pe lângă coada imensă unde stăteau așezați cuminți, în tăcere, bărbați în costume indecent de scumpe, femei elegante purtând bijuterii opulente, țigani, unguri, blonde lângă muncitori, gravide, hipsteri, rockeri și maneliști. Pe mesele de pe trotuar, lângă geamul dogoritor, în picioare, mâncau cu poftă corporatiști, șomeri și studenți.

La coadă la șaorma găsești respect și înțelegere pentru pofta celui de lângă tine, iar gestul comun este înghițitul în sec. Nimeni nu se grăbește, iar cei din spate au mereu răbdare ca ăla de la fereastră să adauge fără repezeală: “da, puneți cu maioneză, sos picant, murături, ceapă, roșii…”. La coadă la șaorma nu există condiție socială, antipatii sau mărimea lefei.

În tinerețea mea, când mai mergeam prin cluburi, era mai importantă șaorma de după decât distracția în sine. Pentru că, doar la șaorma de la 4 dimineața, conversațiile sunt naturale, simple, sincere și e social acceptabil ca o doamnă să mănânce ca un porc ascuns de încercări disperate și elegante de a se șterge cu mii de șervețele. Râgâitul de după, întotdeauna palmat, scuzele și petele de sos de pe mătăsurile fine așază o doamnă între oameni și culmea, parcă o fac mai feminină.

Râcile, invidiile, analiza detaliată printre gene a “celeilalte”, așa cum doar ele pot și știu, nu își au locul și rostul la șaorma, e probabil singurul loc unde femeile devin surori, capabile de empatie și înțelegere când “aia” e cu jumătate de față în sanviș și cu maioneza scurgându-i-se pe bărbie.

O singură dilemă mai au doamnele așezate la rând, ca la spovedanie: “să păcătuiesc cu cartofi prăjiți?”. De cele mai multe ori intervine inevitabilul “la dracu cu dieta!” și promisiunea solemnă că de luni șaorma va dispărea de pe listă. Un scuipat în sân pecetluiește promisiunea și păcatul este iertat.

La șaorma toți suntem egali și probabil singurul lucru pentru care ar mai avea avea rost să ne prindem într-o Horă a Unirii modernă. Șaorma ar putea fi stemă pe steagul României, singura pe deplin capabilă să ne unească pentru adevărata viață “cu de toate” promisă pe toate afișele electorale.

Cu carne sau fără carne, șaorma, shawarma, gyros, donner kebab și habar nu am cum i se mai spune prin lumea asta, declar șaorma drept regina integrării sociale, cu tot cu colesterolul aferent.

Cine zice că nu îi place șaorma nu e om!

Photo Credits: Dreamstime


Related Articles

Facebook Page

3 Comments

  • Reply Gaby Gabriela April 30, 2017 at 8:53 pm

    Eu prefer sa nu fiu om. 🙂 Nu-mi place saorma sub nici o forma.

  • Reply supermamici.com May 4, 2017 at 3:00 pm

    Delicios… si citeala si saorma 🙂

  • Reply w41ru5 May 4, 2017 at 6:33 pm

    Domnișoară Corina, te invit în Israel, în orășelul unde locuiesc și muncesc. Socializarea e un pic diferită, dovedind o iubire cu un patos deosebit față de cafea. Desigur, shawarma are și ea locul ei bine determinat, alături de shashlik și falafel, integrate perfect în starea generalizată a foamei celor ce au nivelul colesterolului la cote de satisfacție culinară.

  • Leave a Reply