Musafirice

Până la 30 de ani ești prost!

May 4, 2017

Dar nu știi că ești prost.

Am ajuns la 30 de ani recent. Nu am sărbătorit momentul. De fapt, de la 20 – 21 de ani încoace n-am sărbătorit niciun moment similar cunoscut sub numele de “zi de naștere”. Motivul? Așteptările false pe care ți le ridici singur, de mic, la fileu. Las’ că fac eu 18 ani… Și ce dacă faci, prostule? Între 18 și 21 de ani am tras de sărbătorile astea că era contextul social de așa natura. Grup mare, de peste 30 de oameni, toți puși pe hangovăreală. Era mișto. Ultimul party a fost monstru. Încă mai povestim despre el. Dar ruptura s-a produs fix la 18 ani, când speram să se întâmple ceva wow și nu s-a întâmplat. Nu știu ce am așteptat, dar clar nu a fost ce-am aștaptat. Și apoi cum dracului să sărbătorești faptul că îmbătrânești?!

Așa. Deci până la 30 de ani n-o să realizezi multe. Și aici nu mă refer la realizările profesionale, că ele nu-ți oferă izbăvirea. O să-ți enumăr câteva nerealizări, pe restul le descoperi tu.

N-o să realizezi, după cum începusem să-ți spun, că ești prost. Că nu știi nimic despre viață, despre oameni, despre cum să supraviețuiești, despre cum să ții pasul cu tine, nu cu lumea. Iar faptul că ești prost o să-ți fie cel mai greu de acceptat. Cum să te definească prostia? Tu ești deștept, toate semnele indică acest lucru. Ești. Prost. Deal with it. Și viața ta va fi mai bună.

N-o să realizezi că ai așteptările false. De la tine, de la oamenii din jur. Dar chiar dacă ești prost, s-ar putea să realizezi, totuși, că eliberarea ta vine tocmai din a înțelege că a avea așteptări e primul pas spre eșec. Te-a dezamăgit x-ulescu? Ești supărat? Păi vezi dacă ai avut așteptări de la el? Ia să nu mai ai tu așteptări de la nimeni, să vezi cum o să le iei pe toate ca atare și – bonus – să treci mult mai ușor peste ele fără a da măcar vreun fuck.

N-o să realizezi că sexul nu se numără. Și, băi, să vezi drăcie! Nu e despre tine. Hai, toți am auzit despre orgasme. Poate nu știm exact ce sunt alea, dar nu-s chiar legende urbane. Undeva în jurul vârstei de 30 de ani o să realizezi, deșteptule, că ea vrea experiența cu tine. Și dacă mai obții și-un orgasm neașteptat, băi, poți striga bingo! Știi, orgasmele nu stau pe toate gardurile și nu le găsești nici la consignație. Dacă ești perseverent, poți produce mai multe, ceea ce te poate face șefu’ la orgasme. Depinde doar de cât de repede realizezi că sexul nu se numără.

N-o să realizezi că la un moment dat te vei micționa pe ei bani. Da, toată viața ți s-a spus că bani = posesiuni = viață bună. Mai mult de o dată pe lună, cum ziceau La Familia și Don Baxter. Ca să ai bani, ai de tras. Și tu ești muncitor. De ăla de 16 ore pe zi. Dar tu încă n-ai realizat că ești prost. O să-ți dai seama de asta când te lovește revelația. Asta e partea amuzanță. Pe mine m-a lovit într-un taxi, prin București, între două întâlniri. Nu-mi amintesc nimic din întâlnirea la care am ajuns. Am fost preocupat cu descifrarea ultimilor ani din viață pe care încă îi văd în ceață. Și pentru ce?

N-o să realizezi că ar fi bine să-ți pese mai mult de tine, nu de alții în raport cu tine. Cum ar veni, ar fi bine să fii puțin mai egoist. Nu le mai da, mă, tuturor timp din timpul tău – *wink, wink* Antonia. Timpul tău e prețios. Nu le mai da know-how ca să fie bine. Nu le mai da nimic. Sau dă-le, dar învață ce e important să bagi în seamă și ce nu. Hai, fii sincer cu tine. Viața asta e despre tine. Nu despre ce vor alții pentru tine, cu atât mai puțin despre ce așteaptă alții de la tine.

N-o să realizezi că poți face orice-ți propui. Sună a clișeu. Dar așa e. Mi-a luat o vreme să-mi dau seama, dar pot face orice. Am descărcat tiruri de haine second hand când aveam 14 ani, am lucrat în radio de la 16, am fost dj și mc, am fost ospătar și barman, am fost jurnalist, am lucrat în publicitate ca angajat, am făcut evenimente la care am strâns șuruburi pe butaforii, am organizat concerte, acum am agenție digitală pe care am construit-o de la zero pe la vreo 25 de ani. Pot să fac eu ce vreau? Da. Eh, am realizat-o acum, la 30 de ani.

N-o să realizezi că viața personală, deși nu se poate dezlipi 100% de cea profesională, e cea mai importantă. Îți vine să treci pe lângă casă când te întorci de la birou? Huston, we have a problem. Ar fi momentul să realizezi cât mai repede că nu-i viața pe care ai vrut-o. Schimb-o. E mișto să stai în zona de confort, dar asta nu-i implinirea supremă. Mai părăsește-o, vezi cum e și dincolo de ea. Hai, curaj. Lumea n-a evoluat mâncând chipsuri în fața televizorului. Deci nici lumea ta nu va evolua așa. Si pentru că cred în puterea exemplului, când m-am trezit din amorțeală, am dat totul peste cap în câteva minute. M-am mutat peste noapte în București, din Cluj, mi-am tatuat jumătate de mână și încă nu am terminat, am reorganizat echipa să se descurce fără prezența mea, deschid birou în Capitală, mi-am scos apartamentul la vânzare și, în final, am descoperit o altă viață. Nu-s cel mai bun exemplu, nu știu cum va fi, dar iote că n-am murit dacă am ieșit din zona de confort. Și mi-e bine.

N-o să realizezi, probabil, că oamenii sunt cel mai de preț bun pe care-l poți avea. Ăia din echipă, ăia de la favorites, ăia de acasă. Selectează-i, oferă-le lor timpul ăla pe care-l consumai pe porcării. S-ar putea ca asta să fie în top 3 realizări.

N-o să realizezi că truismul cu fii schimbarea pe care o vrei nu are nicio valoare până nu începi să propovăduiești și altora schimbarea ta. Trage-i de mânecă atunci când vezi că aruncă pe jos, pălmuiește când auzi că “așa-i în România”.

Și, în sfârșit, n-o să realizezi că-s mai multe pe care trebuie să le realizezi, dar dacă ai ajuns cu lectura până aici, la final, suntem împreună pe drumul cel bun.

Cred că o să fii un om realizat când relizezi cine ești. Cum ești. De ce ești. Cam asta ar fi povestea lungă pe scurt.

Photo Credits: Dreamstime.

Marian Hurducaș

Autor: Marian Hurducaș

Arogant, nașpa, încăpățânat, amuzant, idiot, profesionist și good looking. Toate aceste etichete au fost folosite cel puțin o dată în aceeași conversație al cărei subiect am fost. În rest, pe scurt, fondator și conducător de agenție digitală low profile. Fost jurnalist. Mă recomandă vocea și talentul. Serios. Sunt și voice over.


Facebook Page

5 Comments

  • Reply mihai vasilescu blog | Ce mi-a plăcut (săptămâna 65) May 7, 2017 at 5:27 am

    […] Până la 30 de ani ești prost! […]

  • Reply John Temple May 10, 2017 at 3:59 pm

    Gura păcătosului adevăr grăieşte.

  • Reply gigel May 19, 2017 at 8:05 pm

    Ati observat ca nici o carte, nici un blog, nici un articol nu incepe cu “Eram prost, da’ nu prost si gata ci prost rau de tot si pe deasupra mai eram si urat(a) cu valatuci si spume. Da’ aveam si calitati: eram fudul, curvar (curva) si al dracu'”?

    Da. Eu unul as vrea sa scriu o carte care sa inceapa cum tocmai am spus. As spune si ca sunt cam parsiv si total lipsit de orice urma de talent. Nu o fac pentru ca sunt sigur ca s-ar gasi cineva sa creada ca mint si ca el/ea ma bate la curul gol si la prostie, uratenie s.a.m.d si ar citi zi de zi cu placere idioteniile mele inepte.
    Dar adevarul e ca eu chiar sunt prost si toate celelalte si chiar sunt mandru ca sunt asa (si Roman pe deasupra si pe dedesubt).
    ce ma sfatuiti sa fac? Sa ma apuc de scris?

    As vrea dar nici talent nu am. Am doar talente, ca romanii de la proteve.

    Scrieti foarte interesant. 🙂 Va admir.

    Trebui sa va spun ceva trist. Si pana la 40 de ani tot prost am fost si nici acum nu ma simt mai destept. Si am trecut prin toate fazele descrise de dvs (era sa zic de tine day am zis ca nu pot inca sa iti spun TU).
    Ce ma fac? O sa mor prost? ??

  • Reply gigel May 19, 2017 at 8:08 pm

    Ma enerveaza ca scrii asa interesant! !! 😊

  • Reply gigel May 19, 2017 at 8:47 pm

    “Ca sa iti dai seama ca esti prost tre sa te duca mintea”
    Io nu cred ca’s chiar pierdut daca m-am prins.
    un clasic in viata spunea doct ca “orice vis devine realitate daca esti tampit, poti fi pus la locul tau cu medicamentul potrivit”.
    Tu sugerezi ca a descoperi ca poti face ce vrei tu e o oarecare realizare. Este.
    problema este ca asta este doar inceputul problemelor adevarate.

    Intr-o zi m-am intrebat: de ce m-am luptat sa obtin asta?

    ca-n reclama la olx (parca): “toate vin cu un pret” pe care nu il cunosti.

    Whatever… nu mai fi asa pornita impotriva noastra, a prostilor. Nu suntem vinovati ca suntem prosti. Asa ne-a lasat Al de sus.

  • Leave a Reply