Zâne cu coaie

Nu cred în familia promovată de ticăloși!

Apr 29, 2017

Azi, deputații au votat inițiativa cetățenească a Coaliției pentru Familie, privitoare la definirea familiei ca uniune dintre un bărbat și o femeie. Și nu încetează să mă uimească răutatea și ticăloșia unor oameni care, sub pretextul binelui băgat pe gât cu forța, jignesc și discriminează categorii de indivizi care nu le-au făcut niciodată rău, nu le-au atins imaginea, nu le-au adus prejudicii materiale, fizice sau psihice de nicio natură, totul, bineînțeles, în numele Domnului. Nu reușesc să pricep de ce o mână de oameni așa zis creștini, organizată în numita Coaliție pentru Familie, este atât de interesată nu numai de viața sexuală a altora dar, mai nou, acum are păreri și despre părinții divorțați, făcând previziuni sumbre despre viitorul copiilor proveniți din familii destrămate.

Căci iată ce zice Coaliția pentru Familie pe propria pagină de facebook: “Copiii proveniți din părinți căsătoriți, față de copiii care provin din părinți necăsătoriți, sunt mai feriți de riscurile avortului, abuzurilor sau neglijării; petrec mai mult timp cu tații, au rezultate superioare la școală, ulterior se descurcă economic mai bine, au mai puține probleme comportamentale sau emoționale, se expun mai puțin comportamentelor periculoase (abuz de substanțe, riscurile sexului premarital, BTS), au probabilitate mai scăzută de divorț când ajung adulți. Pe lângă aceste aspecte comparative care indică superioritatea ei ca instituție socială generatoare de bunuri sociale, familia întemeiată pe căsătoria între un bărbat și o femeie rămâne un factor esențial al stabilității sociale, al producției de bogăție, a generării de legături sociale (capital social) prin punerea în contact a familiilor extinse și a rețelelor de prieteni.”

Este revoltător ce pot debita aceste persoane, este absurd și scârbos, având în vedere că niciun om care se căsătorește și face copii nu o face cu scopul de a suferi ulterior sau pentru a ajunge la divorț. Oamenii procreează din bună credință, ca să celebreze o iubire, să își îndeplinească dorința de a deveni mamă sau tată, fac copii ca să puncteze fericirea sau viața. Sigur, nu vorbim despre acele excepții de denaturați care aduc pe lume copii nedoriți din diverse motive dubioase. Astfel, în momentul în care se ajunge totuși la tribunal, deși în familie există copii, partenerii iau această decizie ca ultimă soluție, ca să se desprindă dintr-o mare nefericire sau să se separe de probleme grave. Căci, printre cauzele de divorţ invocate în România, se numără: infidelitatea conjugală (7,5%), alcoolismul (5,8%), violenţele fizice (4,6%), acordul părţilor (29,5%), cauze combinate (8,2%) şi alte situaţii (44,4%) iar o căsnicie care ajunge la divorţ durează, în medie, 13,3 ani.

Numărul cuplurilor care au divorțat în care existau copii minori a reprezentat 44,2% din total, iar în anul 2013, în urma urma divorțurilor pronunțate, 17 000 de copii minori au rămas cu unul dintre părinți.

Eu am crescut într-o familie unită și nefericită. Părinții mei, deși au rămas împreună, au format un cuplu totalmente nepotrivit. Diagnosticul corect al relației lor ar fi ”acută nepotrivire de caracter”. În familia mea nu a existat zi de la Dumnezeu în care să nu aibă loc scandaluri: de la alegerea feței de masa, până la tocănița cu morcovi ori prea fierți, ori prea nefierți; țipetele, reproșurile și ura nu au părăsit niciodată apartamentul, decât atunci când l-am părăsit eu plecând la facultate.

Nu am să uit niciodată cum la noi în casă, în permanență, părinții mei, separat sau împreună, mi-au repetat la nesfârșit că și-au sacrificat propriul destin pentru binele meu. Culmea, eu, copilul lor, nu am reușit niciodată să fiu la înălțimea sacrificiului lor ba, mai mult, nu i-am iertat niciodată că au rămas împreună și mi-au distrus liniștea și copilăria. Au izbutit totuși să mă împovăreze, să mă facă să mă simt vinovată, să mă transforme într-o revoltată, deși scopul lor era probabil să mă responsabilizeze și să mă determine să le apreciez cu și mai mult respect efortul de a avea o viață mizerabilă împreună.

Mergând mai departe, pot spune că în mare parte din copilărie și adolescență am fost cumplit de nefericită pentru nefericirea lor și i-am simțit deseori ca pe niște victime ale căror călău eram eu, cea care îi ținea legați.

Privind în urmă, cred cu mâna pe suflet că ce își dorește un copil pentru părinți este să îi vadă fericiți, pentru că fericirea lor înseamnă automat fericirea copilului. Dacă această stare de bine este posibilă în cadrul familiei, atunci este ideal. Dacă nu, atunci aș fi preferat să îi văd separat, trăindu-și viața în armonie, decât împreună legați de neiubire.

Traumele provenite din relația toxică a părinților mei au fost grave, căci am trăit în subconștient, după modelul lor, cu ideea că a face un copil înseamnă automat a semna contractul cu nefericirea. Am devenit un adult căruia i-a fost frică să procreeze, pentru că a fi părinte înseamna că trebuie să te sacrifici, să te isterizei, să urli, să doară, să renunți la tine, să nu mai fii om.

Când am reușit în final să mă vindec, am realizat că singura obligație a unui om cu copil este de a fi o persoană fericită, în cuplu sau separat. Că, în momentul în care devii părinte, pe lângă a crește copilul oferindu-i toate condițiile, obligația ta primordiala este să fii un adult echilibrat și cât se poate de fericit. Părinții fericiți, în cuplu sau separat, au copii fericiți.

Asta e confesiunea mea de copil crescut într-o familie unită.

Dragi indivizi din Coaliția pentru Familie, aveți mai multă minte și mai mult respect pentru oameni, încercați empatia și umanitatea care, evident, vă lipsesc. Lăsați oamenii să trăiască așa cum vor atâta timp cât libertatea lor nu îngrădește libertatea voastră. Iubiți-vă aproapele arătând toleranță, nu discriminând și acuzând. Ceea ce faceți voi este o insultă la libertatea oricărui individ de a-și găsi fericirea. Scuțiți-ne și scutiți-vă de penibil, acțiunile voastre sunt grotești și periculoase pentru că instigă la ură. Sper să vă vină totuși bunul simț cel de pe urmă și să vă opriți din a vă mai judeca semenii. Amin!

Foto Credit: Dreamstime


Related Articles

Facebook Page

4 Comments

  • Reply Melinda Nagy May 9, 2017 at 10:31 am

    Coalitia asta de retardati misandri, misopezi si misogini tocmai i-au facut pe copii parintilor divortati oameni de calitatea II pe Facebook. Pe astia nu-i amendeaza nimeni, numai pe cei care se iau institutii si de godaci? Oare cum se simte un copil citind scarboseniile de pe pagina lor? De ce nu exista si o Coalitie a Parintilor Divortati, sa-i apere pe acesti copii de … astia, ca nu mai am cuvinte?

  • Reply StudOpinion May 10, 2017 at 10:50 am

    […] de 148 de ori, a fost articolul de pe blogul personal al copywriter-ului Corina Băcanu (http://corinabacanu.ro/nu-cred-in-familia-promovata-de-ticalosi) care dă o mărturie despre viața ei într-o familie dintre un bărbat și o femeie care nu au […]

  • Reply Cristina May 11, 2017 at 6:40 am

    Vorbiți cu superioritate și judecați foarte aspru (gen “indivizi”).

    Fiecare trăiește după cum îl duce capul. Iar părinții Dvs pur și simplu n-au știut cum să trăiască frumos. Nu pentru că nu au putut, dar pentru că nu au știut. Atunci cînd cunoști – faci, chiar dacă îți vine greu, dar cu credință absolut totul se poate face. Iar ei nu au știut, și ar fi frumos să-i iertați. Căci așa ne învață Dumnezeu, nu ?

    Dvs îndemnați “să vă opriți din a vă mai judeca semenii” iar articolul chiar de la început începe cu niște “ticăloși”.

    Un articol plin de frustrare, sentimente contradictorii, pe alocuri sarcasm … plin de amar.

  • Reply Sand-El August 22, 2017 at 7:42 pm

    Ma bucur pentru tine ca ai reusit sa te vindeci. Devine frustrant sa iti fie frica sa faci ceea ce altii fac fara sa clipeasca macar.

  • Leave a Reply