Inimoase

Nimeni nu ne poate urî, doborî sau umili așa cum doar noi însene suntem capabile

May 21, 2017

Zilele trecute, în urma unei postări despre violența domestică, câteva femei și-au făcut curaj și mi-au mărturist în privat că au fost bătute de tați, mame, unchi sau soți. Mi-a atras atenția una dintre doamne în mod deosebit fiindcă, la întrebarea “de ce ai suportat atâta timp să fii bătută?”, mi-a dat un răspuns absolut neașteptat. Discutând mai mult și mai detaliat cu ea, observându-i și profilul de Facebook, am constat că, din afară, viața ei părea perfectă: 35 de ani, frumoasă, o carieră impresionantă, o familie care aparent o sprijinea, prieteni simpatici, cocktailuri, vacanțe, răsărituri și apusuri pe plaje superbe.

“Pentru că nu merit mai mult, am considerat că nu merit mai mult, de-aia am stat 5 ani să dea în mine”. La acest răspuns, am rămas blocată. Adevărul este că nu știu ce motiv ar fi avut această femeie să accepte să fie bătută, decât o cruntă neîncredere în ea însăși.

“Înainte să îl întâlnesc pe viitorul meu fost soț, am făcut multe greșeli. Am dezamăgit oameni, am mințit, am înșelat, am făcut o grămadă de porcării. Mulți ani am crezut că merit bătaia, moneda de schimb pentru toată durerea pe care eu am provocat-o altora. Mă gândeam că bătaia e un catarsis, că e ceva ce trebuie să mi se întâmple ca să îmi vindec conștiința”.

M-a pus pe gânduri povestea ei. Noi suntem cei mai mari dușmani ai noștri și nimeni nu ne poate urî, umili sau doborî așa cum doar noi însene suntem capabile. Vina, rușinea, neîncrederea în sine, disprețul vizavi de propria persoană sunt principalele motive pentru care ne mulțumim cu puțin. Bătaia e o extremă, ca în cazul acestei femei, dar multe dintre noi ne-am convins în oglindă, cel puțin o dată în viață, că e mai bine să avem standarde foarte joase. De ce? Pentru că este mai ușor să te urăști decât să îți placă de tine, pentru că este mai ușor să nu aștepți nimic bun decât să lupți să te vindeci, pentru că, în general, e mai ușor să urăști și mai complicat să iubești, mai ales când vine vorba de propria persoană. Când ne gândim la alții, când alții ne greșesc, când alții au probleme suntem cei mai buni la iertat sau la dat sfaturi. Totul până la noi. Când vine vorba de noi, atunci pedeapsa trebuie să fie usturătoare, grea, imposibilă.

Câte dintre noi putem să ne uităm în oglindă și să spunem “ce frumoasă sunt!” în loc de “mi se pare că am nasul mare”, “coșul ăsta o să-mi distrugă reputația”, “toată lumea o să râdă de mine că m-am îngrășat un kilogram”, “am porii deschiși, tenul meu e varză”? Câte dintre noi credem că, dacă am făcut cuiva intenționat sau neintenționat rău în trecut, merităm să ni se întoarcă răul? Câte dintre noi credem că, dacă iubitul ne dă o palmă, e doar o dată și s-a întâmplat fiindcă era nervos, a doua oară sigur nu va mai exista? Câte dintre noi preferă să rămână într-o relație care nu merge pentru că altcineva sigur nu ne va iubi? Câte dintre noi ne învinovățim pentru că el nu ne iubește, în loc să plecăm și să ne vindecăm?

Este un drum foarte anevoios acela al cunoașterii de sine. Pentru că a ne cunoaște înseamnă a ne accepta imperfecțiunile. Ok, nu arătăm ca în reviste, nu am citit toată biblioteca Academiei, nu am fost educate la Sorbona, nu avem bani de Thailanda și nici nu avem părul ca în reclamele la șampoane dar, dacă avem tendința să ne căutăm doar defectele, vom sfârși prin a ne mulțumi cu nefericirea cruntă, vom ajunge să intalnim doar defectele altora, care să se potrivească la perfecțiune cu defectele noastre.

Și, cum rămâne cu toate lucrurile bune de care suntem capabile? Cum rămâne cu mulțumirea, cu iubirea, cu sentimentul de bine? Dacă nu putem să ne constientizăm calitățile, vom fi tentate să acceptăm toate defectele oamenilor din viața noastră. Nu vorbesc despre acele defecte peste care putem trece ușor cu vederea, ci despre acele mizerii grave care nu compensează deloc toleranța și iubirea pe care suntem capabile să le punem pe masă. Asta face neîncrederea din noi: ne obligă să acceptăm nefericirea, ne aduce in stare să ne adorăm propriile defecte oglindite în alții dar, când le vedem la noi, ne transformăm în cei mai cruzi călăi.

Într-un cuplu nefuncțional, neîncrederea în propria persoană e grea, e dureroasă, e chinuitoare. Duce la învinovățire, la scuze, acuzații, la dorința de a te schimba de dragul lui, la încercări disperate de a-l face să te iubească. Nu merge așa. Nu te va iubi niciodată. Tot ce vei obține va fi o și mai adâncă scufundare în propria mocirlă.

În încheiere, aș vrea să scriu câteva clișee. Probabil că le-ați mai auzit dar altceva mai bun de spus nu am. Și, câteodată, clișeele sunt cele mai mari adevăruri. Problema lor e că au fost acaparate de neaveniți.

Doamnelor, aveți răbdare cu voi și fiți blânde. Căutați pe cineva care nu vrea să se întâlnească cu voi doar noaptea, care nu vă ascunde în restaurante obscure și care nu vă pune mai prejos de maică-sa sau de cea mai bună prietenă, cineva care nici măcar nu se gândește să ridice mâna! Există cu siguranță acel cineva care vă va iubi pentru coșul de pe nas, pentru glumele idioate, pentru ridul de pe frunte, pentru că ați ars mâncarea. Nu este vina voastră dacă nu sunteți iubite acum, poate e o nepotrivire, un bad timing, o lipsă de chimie, oricum, nu e vina voastră. Nu e nimic rușinos dacă iubirea nu e reciprocă . Știu că a devenit platitudine, poate fiindcă e repetat fără sens, dar sunteți frumoase, deștepte, rafinate, meritați cu siguranță să fiți iubite. Dacă nu se întâmplă azi, poate se întâmplă mâine, de întâmplat se va întâmpla. Important e să nu vă mulțumiți cu puțin.

Știu că pare complicat pentru unele dintre voi drumul ăsta, primul pas este să vă iertați, să căutați să vă înțelegeți și să vă apreciați. Când o să fiți în pace cu voi însevă, atunci sunteți pregătite să primiți iubirea pe care o meritați.

Să ne auzim cu bine!

Foto Credit: Dreamstime


Related Articles

Facebook Page

2 Comments

  • Reply Proof May 21, 2017 at 10:14 am

    Ca si barbat nu o sa înțeleg niciodata barbatii care lovesc femeile…nici pe femeile care stau sa fie batute,unele se complac cu situația materiala.
    Probabil unele femei is “masochiste”si le plac asta.

  • Reply Ovidiu May 21, 2017 at 5:47 pm

    Nici macar nu pot vizualiza o imagine in care eu mi-as putea lovi sotia sai copilul. Cred ca tre’ sa fii stricat tare la cap sa lovesti o fiinta pe care o adori !

  • Leave a Reply