LOListice

Limbi, limbi, peste tot numai limbi. Poveste de iubire fierbinte.

Jul 21, 2017

Stăteam eu ieri să beau o guriță de apuță pe o băncuță într-un parculeț lăsându-mi cățelușul să roadă liniștit un conuleț de brăduleț și filozofam pierdută la rostul diminutivelor în viețișoara noastră de zi cu zi. Și uite așa, numa, numa, ce în fața mea se așeaza un cuplu de amorezi. Îmi zic, frumos să stai pe o bancă în parc și să vezi cum înflorește iubirea la vârsta a doua. Ea pe la 45 si ceva de ani, de parcă ar fi o fostă Miss Liceul Industrial, mândră ocupantă a locului III. El, un pic macho, cu școala auto terminată la zi, acum bărbat împlinit, șef de autobază, poate chiar conducător de flotă. Nimic special la cei doi și uite că iubirea nu are nevoie de ceva special ca să existe. Am zâmbit puțin. Chiar i-am admirat cum se țineau de mânuță (mă invadează diminutivele) după câțiva ani de căsnicie mai mult ca sigur încercată și, probabil, deja erodată. Love is in the air, vorba cântecelului

Stăteam cu ochii în telefon, obsedată de Facebook și gată să pun un status lacrimogen, dar pronia cerească mă îndeamnă să ridic ochii înainte să postez. Ce să vezi? Porumbeii începuseră să se pupe. Dar nuuuu, nu ca în Casablanca. Cu buze și emoții. Nuuuu. XXX total. Cu limba. Până-n fund la epiglotă. French kiss with a twist. Poate pare exagerat, dar vă asigur că am avut o idee cât se poate de clară despre culoarea, forma și elasticitatea paipilelor celor doi. Limbi, limbi, limbi peste tot.

Dar parcurile din București te vaccinează la vulnerabilitățile vizual exhibiționiste așa că șocul a fost scurt. Poate că exageram eu. Poate așa se iubește acum. Mi-am zis că sunt prea obosiți ca să-și apropie buzele. Până la urmă ce mare lucru se întâmplase? Cu o ușoară urmă de disconfort am continuat să citesc. Dar poți să ignori? Aș. Ridic iar ochii și ce să vezi? Începuse filmul. Filmul lor. În slow motion, el o apucă pe ea de permanent, o trage pasional spre el zicându-i încet să ajungă și la urechile mele “Guriță, bună mai ești!” și îi bagă discret mâna pe sub bluză, ca să-i atingă sânul plin, grav afectat de legea gravitației. Ea îl mușca de buză, probabil cam tare fiindcă el o mustrează drăgăstos cu o dulcegărie “nu mă mai mușca, fă, că îmi lași semne și te bat de te caci pe tine!”. Ea înțelege, ca o iubită atentă, în timp ce continuă să se pupe doar cu limba în văzul mamelor cu copii, care sunt nelipsite în parc la prânz.

O fețiță nesupravegheată ajunge în dreptul lor și se uită lung la toată scena. Mai lung ca mine. Trei psihologi deja se bat să o ia pacientă peste vreo zece ani. Îi pică înghețata pe asfalt. Moment de respiro. Cu ochii la ei, se apleacă și recuperează o bucată pe care continuă să o mănânce în timp ce stă cu ochii nedezlipiți de la filmul lor. Dau să îngaim un: “unde e mama ta? și “nu mai mânca de pe jos!”. Nimic, liniște. Fetița privește vrăjită cum El o trage pe Ea de o bucă catre sine, apoi o trage de păr cu pasiune, ea îi șoptește un “mai încet, că mă doare, nu fi animal!”. Câinele meu se duce lângă fetiță și mănâncă restul de înghețată uitat pe trotuar.

Apare bunica copilei care bate scurt trei cruci repede și o trage pe fetiță din fața scenei, suduind în urmă un “arză-v-ar focu!”. El își retrage limba. Ea pe a ei. Se ridică de pe el, se scutură și îi zice: “hai că mă duc acasă, că mă așteaptă bărbată-miu!”

Ea îi mai dă o limbă romantică în chip de rămas bun. El o ciupește de bucă și rămâne că se întâlnesc mâine la Obor.

Uneori iubirea-i un lucru minunat. Uneori nu. Cine să ne mai înțeleagă? Pasolini?

 

Photo Credit: Dreamstime


Related Articles

Facebook Page

No Comments

Leave a Reply