LOListice

Iubește-te eficient la “servici”, că te ia mama dracu’!

Jun 6, 2017

După mine, oamenii de business se împart în 2 categorii:

1. Vizionarul: îl recunoști după ablilitățile de leader, își angajează oameni mai deștepți decât el, nu merge printre birouri cu o cană aburindă de cafea, nu te cheamă în birou să îți zică că multinaționala are de suferit fiindcă ai întârziat tu dimineață 10 minute, nu organizează meetinguri ca să vorbească doar el, recunoaște meritele angajaților și nu uită niciodată să mulțumească echipei atunci când compania înregistrează un succes.

2. Patronul: de obicei fără prea multa scoala, ușor analfabet, scrie multe mailuri cu subiectul “despre a fi profesionisti” la adresa @all, aspiră la bani ca Ceaușeasca la Hașdoio, e cel mai deștept din companie, angajează manageri mai proști decât el sau pe fosta secretară care îi face sanvișuri cu ce îi place lui mai mult și mai mult departe de ochii nevesti-sii, organizează ședințe în care vorbește doar el despre cât de “profi” este tot el, iubește powerpointurile în detrimentul ideilor, leagă relații de afaceri în cluburi, viața lui este biroul și își dorește ca a ta să fie tot biroul lui.

Referitor la a doua categorie de “antreprenori”, PATRONII, poate vă întrebați: bine, bine, dar nu orice prost poate face bani, deci e sau nu e prost? Părerea mea e că succesul în afaceri nu are de multe ori legătură cu inteligența sau bunul simț antreprenorial. Sunt oameni care au profitat de un context și au ajuns în fruntea unor afaceri fără nicio legătură cu capacitățile lor intelectuale sau manageriale, cei care au moștenit afaceri, piloșii sau securiștii, politicienii, copiii de bani gata, cei care au furat de la stat și lista poate continua.

Un mare trend, care rupe fâșul în România și deci capul patronilor, este acela în care, ca mare om de afaceri ce ejdi, trebe musai să fie secondat de life coacheri. Ce/ cine sunt life coacerii? Majoritatea niște foști corporatiști, au ocupat poziții de conducere în multinaționale și au văzut brusc luminița de la capătul tunelului într-o zi de luni în care ploua: “Hait, să-mi bag ploua, ia uite ce de picuri uzi! Băh, da’ nu m-am săturat eu să câștig între 5 și 10 000 de euro pe lună la multinațională? Oare să îmi iau un sabatic? Ce prost sunt! Ia să mă fac io, mă, life coucher! Tot bullshitul și toate spălările pe creier pe care le-am suportat trebuie să dea acum niste return of investment!”. Și uite așa, evanghelistul de multinațională devine, într-o zi de luni în care plouă, inspirație vie pentru săracii care nu au între 5000 și 10 000 de euro pe lună și care se duc la job să își facă treaba, sperând că azi nu le mai bagă nimeni nicio inspirație pe gât. Ce propovăduiește life coucherul? Libertatea, mindfulness-ul, awesomeness-ul, frumusețea eficienței și iubirea de sine.

Am un prieten care a fost angajat la un astfel de patron mare fan de laif couching. Fiindcă îl voia mai bun, mai eficient, mai wow, l-a trimis pe amicul meu la o doamna din asta care se ocupă cu laif couchingul. Ora costă 150 de Euro. Doamna, fost manager de multinațională, l-a așteptat în vila personală de lux de pe Dorobanți, care-i este totodată și birou.

Au stat 3 ore în “ședință”, iar omul a ieșit șocat și paralizat. De cum a intrat pe ușă, doamna l-a simțit în 5 secunde: nu se iubește suficient pe sine însuși!!! Problemă: dacă el nu se iubește pe sine, atunci subalternii nu îl iubesc nici ei. Grav!!! Irelevant că subalternii nu merg la birou ca să îl iubească pe ăsta, life is laif coaching pe 150 de euroi oră. Doamna a insistat cu iubirea, l-a legat la ochi și i-a spus că, pentru curățarea ciacrelor profesionale, trebuie să-și imagineze ce lucruri frumoase i-ar spune patronului și ce lucruri mindful i-ar spune lui patronul. Amicul, speriat, a stat cam stresat și abia a reușit să își imagineze, oricum, dacă duoamna și-ar fi dat jos hainele și l-ar fi atacat, nu ar fi rămas surprins. Apoi duoamna i-a făcut testul “oglinda”. L-a pus să îi spună ce admiră și ce detestă la alții. Amicul, neinițiat bietul de el în arta laif coachingului, s-a apucat să zică ce admiră el la alții: buzele unei femei, mâinile și tot ce i-o mai fi venit în cap. Concluzia doamnei a fost că ce admiră la alții admiră și la propria lui persoană și ce detestă la alții detestă și la el. Rezultat: îi plac buzele lui la muncă și detestă să fie înșelat.

La finalul celor 3 ore epuizante i s-a spus că trebuie să insiste mai mult cu iubirea, că totul în viață e iubire, cât de important e să te iubești pe tine în general și cât de mult contează să te iubești pe tine la locul de muncă. Acestea fiind zise, doamna a transmis mai departe patronului că angajatul lui nu se iubește suficient pe sine și un astfel de om e greu de motivat, rebel, auto distructiv și un coechipier slab.

Partea buna în toată povestea asta e că amicul, epuizat de atâta imbecilitate, și-a dat demisia. Partea proastă e că lumea e plină de cretini cu afaceri la care te-ai putea angaja mâine. Și am vrut să știi la ce te poti aștepta dacă șeful tău cam diliu te trimite la life coaching.

P.S.- Evident ca există si life coacheri profesioniști. Feriți-vă totuși de impostori!

photo credit: Dreamstime


Related Articles

Facebook Page

2 Comments

  • Reply mihai vasilescu blog | Ce mi-a plăcut (săptămâna 70) June 11, 2017 at 5:27 am

    […] Iubește-te eficient la “servici”; […]

  • Reply Laura G. June 11, 2017 at 10:26 am

    Super! :))))

    ”Evident ca există si life coacheri profesioniști. Feriți-vă totuși de impostori!”

    Intuiția îmi șoptește suav că toți laifcăucerii care citesc P.S.-ul tău se consideră profesioniști. Mai ales impostorii 🙂

  • Leave a Reply