Sociopatice

Bunicii lor și pensionarii noștri

Mar 14, 2017

Bunicii sunt ăia care te iubesc. Bunicii sunt smeriți, cuminți, calzi și lucizi. Bunicii fac pâine, au mereu un sfat bun, te ceartă că nu mănânci suficient și vei cădea din picioare de la anemie, le e frică mereu să nu deranjeze, sunt ca niște icoane moi, crăpate de vreme, cu mâini intrate la apă, oamenii care te-au îmbrățișat și te sprijină mereu în tăcere. Bunicii se sacrifică. Nu fiindcă le-ai cere așa ceva vreodată, ci pentru că așa consideră că e ordinea lucrurilor pe pământ: să nu trăim niciodată mai mult sau mai bine decât copiii noștri. Bunicii cunosc adevărul despre lume și ar lua în spatele lor toate durerile și nedreptățile ca tu să fii protejat de rele și de nenorociri. Bunicii ar fi în stare să își dea viața pentru binele copiilor și nepoților.

În Japonia, undeva departe de România, s-au dus toți bunicii buni când s-au dus. Acolo, stergând lacrimile unei națiuni, au decis acum câțiva ani să facă echipă ca să își salveze tinerii. După dezastruoasa explozie de la Fukushima, Guvernul Japonez a avut nevoie de oameni care să curețe perimetrul afectat de explozie, plus interiorul centralei, încă foarte expusă radiațiilor. Criza de la Fukushima a mobilizat peste două sute de bătrânei japonezi, toți pensionari, care s-au oferit voluntari ca să facă ordine și curat în locul tinerilor. Motivul invocat pentru sacrificiul lor este că celulele din corpul unui senior se divid mai lent decât celulele dintr-un corp tânăr, astfel, declarațiile pe care le-au dat în momentul deciziei sunt absolut răvășitoare, având în vedere luciditatea și naturalețea cu care înțeleg, acceptă și se oferă să meargă la moarte sigură: „Noi ar trebui să lucrăm acolo. Bătrânii au sensibilitate mai scăzută în faţa radiaţiilor”- Yasuteru Yamada, 72 de ani, fost inginer și supraviețuitor în lupta cu cancerul. „Vreau ca presa să nu mai vorbească despre noi ca fiind nişte kamikaze. Nu facem nimic deosebit. Pur şi simplu cred că trebuie să fac ceva şi nu pot să-i las pe cei tineri„ spune un alt voluntar de 65 de ani, Masaaki Takahashi. „Generaţia mea, vechea generaţie, a fost cea care a susţinut construirea centralelor nucleare. Dacă noi nu ne asumăm responsabilitatea, cine o va face? Când eram mai tineri, nu ne gândeam la moarte. Dar pe măsură ce îmbătrânim, moartea devine un lucru familiar. Avem sentimentul ăla că moartea ne aşteaptă. Asta nu înseamnă, însă, că îmi doresc să mor, ci faptul că pe măsură ce îmbătrânim se micşorează şi teama de deces. O persoană de 30 de ani care se expune la radiaţii riscă să se îmbolnăvească de cancer în cinci-zece ani, în timp ce eu aș avea deja 75 sau 80 de ani dacă s-ar întâmpla așa ceva”, spune una dintre fondatorii grupului, Kazuko Sasaki, o femeie de 69 de ani.

Toți acești bătrânei japonezi au vrut să marcheze o diferență considerabilă în anii care le-au rămas de trăit: să celebreze viața și viitorul, să își ofere sprijinul atunci și acolo unde este nevoie de ei. Deși operatorul centralei nucleare TEPCO i-a refuzat, mulțumindu-le pentru intenție, gestul lor a rămas în mintea mea simbolul bătrâneților curate, al igienei sufletești impecabile, al minților îmbătrânite frumos, cu rost, cu suflet. Intenţia lor de bunici a însemnat pentru mine Onoare. Onoarea în stare pură, supremă, aşa cum doar in conştiinţa unor bătrâni japonezi o mai gasesti.

În România, undeva departe de Japonia, locuiesc pensionarii. Pensionarii sunt și ei bătrâni, doar că spre deosebire de bunici sunt răi, trădători, egoiști și urăsc conștient ori inconștient generația tânără. Pensionarii au vândut țara, s-au lăsat persecutați de regimul comunist, au asimilat fără luptă umilința sistemului și o aplică mai departe celor fără vină. Pensionarii cer tinerilor să se sacrifice pentru trecut și au mereu pretenția să le oferi locul în autobuz, mai ales între 7 și 9 dimineața și 5 și 8 seara. Pensionarii sunt neinformați, detestă noul, detestă efervescența și iubesc rutina. Se plâng de sărăcia și corupția care i-a înrăit dar niciodată nu a fost responsabilitatea lor să schimbe România în bine. Pensionarii sparg mingea copiilor din fața blocului și sfâșie prin nepăsare și nesimțire speranța tinerilor, în toti anii electorali. Pensionarii se gândesc doar la ei, neînțelegând că, doar împreună și oferind sprijin și înțelegere tinerilor putem reuși. Pensionarii cred că există un singur partid politic, același de pe vremea când mergeau ei la căminele culturale, și doar cu ăla votează. Pensionarii refuză schimbarea și neagă dreptul la fericire al altora, cu acea ură egoistă și perfidă care le dictează să simtă că toți trebuie să suferim ce au suferit ei. Pensionarii nu au onoare.

Aș vrea să apuc să trăiesc în țara care să îmi permită să îmbătrânesc frumos, ca să nu ajung o pensionară, ci o bunică cu pensie. Mi-aș dori ca noi, tinerii, să putem face mai mult pentru bătrânii din România, astfel ca ei să trăiască decent. Avem o singură problemă: pensionarii nu își doresc ajutorul nostru și nici o viață mai bună.

Photo Credit: Dreamstime


Related Articles

Facebook Page

4 Comments

  • Reply Dragos March 15, 2017 at 4:06 am

    Un pensionar spunea in autobuz : ” Dacă nu mai aveți nevoie de noi și vă încurcăm , duceți-ne la abator ” .Ai putea să faci asta ?

    • Reply Bogdan Tabarcea March 15, 2017 at 11:42 pm

      Afirmația aia demnă de un melodramatism telenovelistic vine tot din ură și nepăsare. E un șantaj sentimental mizerabil. Să insinuezi că ai prefera să mori ca o vită decît într-un mod onorabil arată, din păcate, micimea gîndirii multora dintre pensionarii noștri.

    • Reply o femeie March 24, 2017 at 11:26 am

      Si ca diferenta, o persoana pensionara la piata zicea: dar eu pot veni si la 10-11 la piata cu tranvaiul, las tinerii care pleaca la munca sa circule la 8.
      Imi dau seama ca oamenii isi traiesc pensia asa cum si-au trait si tineretea.

  • Reply o femeie March 24, 2017 at 11:24 am

    in Australia acum cativa ani a fost inundatie. I-a luat prin supriza, fiind o tara desertica ce scurge fiecare strop din nori si isi desalinizeaza apa marina pt a bea ceva. Ei bine, inundatiile au scos la iveala ceva minunat: pensionarii s-au mobilizat la curatat, triat, selectat. Argumentatia lor m-a dat pe spate cu replica : “tinerii au copii si serviciu si casa de recuperat, noi avem timp si experienta si o luam catinel” (traducere libera de la mine).

    In rest, sa stii ca la noi sunt alterati doar pensionarii aia dependenti de tv si de pomana. Sunt insa multi care si la 70-80 de ani muncesc, doneaza, strang pentru copii, isi ajuta nepotii si stranepotii din minuscula pensie de CAP. Sunt oameni de 70 de ani ce au invatat sa trieze deseuri inaintea celor de 40 de ani. Daca e vreun motiv sa imi doresc sa ma pensionez, atunci e sa fac mai mult voluntariat.

  • Leave a Reply