Inimoase

Aș vrea să divorțăm

Apr 29, 2017

Ai vrea puțină liniște. Să nu mai tragă nimeni de tine, să nu îți mai ceară nimeni să faci tu mereu și mereu aceleași lucruri. E dificil și obositor să te scufunzi în rutina zilnică a familiei, să vezi cum se repetă aceleași gesturi, aceleași priviri, aceleași probleme. Credeai că le-ai rezolvat și ai trecut mai departe, dar ele revin ca și când nimic nu s-a întâmplat. Am rămas fără pamperși, la grădiniță sunt copii răciți, i-ai verificat scaunul? Crezi că e bine? Poate ar trebui să mergem la un doctor.

Pe Ana o iubește toată lumea. Pur și simplu nu ai cum să nu îți placă de ea. Tatăl, fost ambasador, mama franțuzoaică, din Franța. Educație exemplară, cu studii la Sorbona și o grămadă de masterate și tot felul de specializări. De când o știu pe Ana ea e masteranda perpetuă. Începusem că cred că nu acceptă că s-a făcut mare și nu mai trebuie să mai meargă la școală. Sau poate are un fetiș cu uniforme și pampoane.

Viața a fost bună cu Ana. Locuia într-o vilă în Dorobanți pe care familia ei a recuperat-o după revoluție, era frumoasă de pici și nu avea nicio apăsare financiară. Așa că job-ul era ca un hobby, îmi imaginam eu ori de câte ori o vedeam. Își parca cu naturalețe mașina scumpă lângă cea a patronului, de luni până vineri, la 9.30 punct. Ana muncea de rupea cot la cot cu toată lumea. Nu am auzit-o niciodată plângându-se că nu mai vrea și că nu mai poate. În afară de hainele scumpe – cred că un sacou de-al ei valora cât trei salarii de-ale mele – nu ai fi bănuit vreodată că femeia asta nu are nevoie de tot chinul ăla. Ce-i drept, avea o atitudine relaxată, de om înțelept, care știe să se impună cu decență, avea o siguranță care dădea încredere colegilor ei, nu se panica niciodată, nu se răstea, nu se isteriza. Am întrebat-o la un moment dat de ce naiba muncește și își toacă nervii când ar putea să facă cu totul altceva: să călătorească, să meargă în cluburi, să doarmă până la 12.

– Ca să mă simt folositoare. Ca să am un scop.

Bucătăria a devenit funcțională ca o închisoare. Nici nu mai contează că a costat o căruță de bani, că ați ales-o împreună și că erați așa de bucuroși atunci când ați ansamblat-o. La stânga sunt cerealele, așezate milimetric, e suficient să întinzi mâna dreaptă ca să deschizi frigiderul și să apuci flaconul de lapte. Mai toate în viața ta sunt flacoane de ceva vreme. Cafeaua e în stânga și în timp ce te apleci să o scoți, cu mâna dreaptă pornești prăjitorul de pâine. Industrializarea activității în bucătărie este un proces complex și vital. El intră grăbit, îl pupi rapid fără să vă dați niciunul seama. Și asta face parte din proces. ”Ai luat, ai făcut, ai verificat?” sunt verbe, interogații de care aveți nevoie. Mic dejun sănătos, așa cum e la modă. Nu vrei să i se întindă cămașa pe burtă, nu vrea să ți se lase pielea pe brațe, nu vreți să aveți copii cu intoleranțe la gluten sau la viața modernă.

După 3 ani de lucrat împreună, ne-am despărțit, fiecare încotro. Am primit o invitație la nunta ei. S-a căsatorit cu un bărbat ca o prelungire firească a ei: elegant, școlit, carismatic. Totul perfect, pentru că viața a fost bună cu Ana. A urmat botezul celor doi copii, un băiețel și o fetiță. Copiii se fac pe pereche, doar nu erau să fie două fete sau doi băieți. Totul era cum trebuia să fie și nimic mai mult sau mai puțin. Ana era dovada mea că se poate.

Acum o lună am coborât să prepar micul dejun copiilor. Tăiam o banană și niște felii de portocale. A venit și el, cum vine de obicei, fără să scoată un cuvânt. Am tăcut amândoi o vreme apoi l-am întrebat dacă a schimbat-o pe Maria fiindcă făcuse pe ea. Am discutat despre scaunul copiilor, așa cum făceam, de altfel, la fiecare masă, în puținele momente când eram împreună. Îmi aduc aminte foarte bine și acum că știam foarte clar dacă e moale, dacă e tare, ce mâncăm la prânz, dacă Mihnea a mâncat, ce anume, dacă cu poftă, ce am mai citit pe site-urile de parenting, ce piureuri vreau să fac, ce a mai făcut Mihnea la grădiniță, dacă a gustat din zacusca pe care o făcusem weekendul trecut, ce cuvinte a mai stâlcit Maria.

Vreau să divorțăm, mi-a spus după ce m-a ascultat o oră și după ce am terminat de mâncat. Prima dată am crezut că glumește și am început să râd. După 10 minute l-am întrebat dacă are o amantă. Mi-a zis că nu există altă femeie în viața lui. Pur și simplu s-a săturat să vorbească despre căcatul copiilor și despre piureuri. Nu am mai făcut sex de 4 luni, Ana, mi-a zis și s-a ridicat de la masă. A venit seara târziu, și-a pus niște haine în valize și a plecat. Nu l-am mai văzut de 3 săptămâni, vorbim prin sms-uri despre detaliile divorțului. Mi-a zis că vrea să îi vadă pe copii cât de des posibil, că o să plătească o sumă lunară peste pensia alimentară, că vrea să păstrez casa și tot ce e în ea fiindcă nu are nevoie de nimic și că îi pare rău, dar nu mă mai iubește.

Dintr-o dată nu mai simt perfecțiunea lumii. Ana căzuse de sus, din stratosferă. Și nu știam ce să spun, cum să mă comport. Ce sfaturi îi poți da cuiva care urăște bucătăria pentru care tu ai face moarte de om? Tu stai și te uiți îngrozită cum se prăbușește Paradisul, dar ea trăiește căderea. Abia dacă am putut bâigui ceva pe tema sexuală. A fost singura idee care mi-a venit pe loc. Poate nu se potrivesc, poate are el nevoie de altceva, poți să mai știi? În ziua de azi orice e posibil.

Adică am avut iubiți de care nu eram îndrăgostită și cu care am putut face chestii foarte “murdare” în pat. Culmea, cred că dragostea nu are de-a face cu fanteziile sexuale. Îl respect prea mult pe omul pe care îl iubesc ca să risc să mă considere o depravată, știi? Pur și simplu cred că dragostea nu este același lucru cu o relație sexuală reușită. Dar uite că el nu mă mai iubește.

Am mai fumat o țigară împreună și ne-am despărțit. Fiecare în drumul ei.

Foto Credit: Dreamstime


Related Articles

Facebook Page

1 Comment

  • Reply Minos May 19, 2017 at 3:24 am

    Cand oamenii vor inceta sa separe implinirea sexuala de iubire vor fi putin mai fericiti.

  • Leave a Reply